„Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău.” – Exodul 23:25
În perioadele secetoase, cu puţină apă, elefanţii scurmă pământul nisipos şi uscat al albiei râurilor. Sapă folosindu-şi picioarele şi colţii, apoi, cu ajutorul trompei, aduc apa la suprafaţă. Au un simţ al descoperirii surselor de apă comparabil cu tehnicile echipelor de fântânari profesionişti. Perioadele de lipsă au efecte diverse asupra noastră: unii dintre noi sunt motivaţi să depună mai multe eforturi ca să compenseze, alţii se descurajează şi pot ajunge până la decădere. Creştinii consideră aceste perioade ca fiind încercări cu scop de şlefuire a caracterului. Dacă însă dificultatea durează, suntem tentaţi să schimbăm registrul şi să devenim critici chiar la adresa lui Dumnezeu.
Noi considerăm că Dumnezeu este dator să ne poarte de grijă, să Se asigure că avem tot ce e necesar şi că ne merg toate lucrurile bine. Uneori, pentru a ne aduce cu picioarele pe pământ, Dumnezeu este nevoit să ne lase pe cont propriu pentru a înţelege că tot ce primim este rezultatul binefacerii Lui absolut gratuite. Spre deosebire de elefanţi, noi nu avem un simţ atât de dezvoltat, încât să detectăm resurse chiar şi în cel mai arid context. Din fericire, cu excepţia momentelor în care avem nevoie de o lecţie de recunoştinţă, Dumnezeu asigură pentru viaţa noastră chiar mai mult decât necesarul de binecuvântări.
Provocare
Ai putea renunţa astăzi la o masă şi să donezi cuiva mai sărac prânzul tău, în bani sau la pachet?
