Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
Matei 5:9
Un număr alarmant de creștini, adesea foarte sinceri, par să creadă cu adevărat că Marea Poruncă se referă doar la luptă. Ei citesc Efeseni 5 și omit partea în care se spune că lupta nu este împotriva cărnii și sângelui. Ei se hotărăsc să-i convingă pe toți cei pe care îi cunosc să accepte adevărul, să fie de acord cu un anumit set sau o listă de fapte. Când familia și prietenii lor le răspund cu argumente sau încep să-i evite, ei se plâng că nu le pasă de Dumnezeu.
Uneori, creștinii susțin chiar lupta literală în războaie. A existat odată o campanie puțin cunoscută pentru uciderea unui comunist pentru Hristos. Unii oameni cred astăzi că toți musulmanii ar trebui uciși sau cel puțin alungați. Acest tip de atitudine este cât se poate de departe de creștinism. Isus a definit creștinismul ca fiind iubire. Ei vor ști că ați fost cu Mine prin iubirea voastră.
O altă valoare esențială, un semn că o persoană ia în serios numele lui Dumnezeu și încearcă să-L pună pe Dumnezeu în centrul fiecărui moment, este căutarea păcii în toate modurile posibile. Asta nu înseamnă să fii o persoană ușor de manipulat sau să încerci să pui capăt sau să eviți conflictul cu orice preț. Pacea nu este întotdeauna însoțită de liniște. Primii adventiști care și-au riscat reputația, siguranța și poate chiar viața într-o luptă hotărâtă împotriva sclaviei au provocat disensiuni și diviziuni. Isus Însuși a provocat disensiuni și diviziuni printre evreii din vremea Sa. Dar dintr-un singur motiv: pentru a-i apropia de Dumnezeul care îi iubea, nu mai aproape de o listă de adevăruri sau chiar de o listă de valori fundamentale.
Dacă poți găsi modalități de a face acest lucru, dacă poți arăta oamenilor cum să coopereze în loc să concureze sau să se lupte, atunci vei fi un adevărat făcător de pace și vei fi tu însuți mai aproape de Dumnezeu. Atunci vei descoperi cine ești cu adevărat și locul tău în familia lui Dumnezeu.
Dumnezeu Tată, uneori, recunosc, mă găsesc într-o luptă chiar și împotriva Ta, ca să nu mai vorbesc de lupta împotriva sinelui meu adevărat, așa cum Tu ai vrut. Arată-mi pacea Ta – nu cea pe care o oferă lumea, ci cea care depășește înțelegerea umană și îi apropie pe copiii Tăi.
