Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
Psalmii 139:1-6
Dacă căutăm cu adevărat să păzim prima și cea mai mare poruncă, punându-L pe Dumnezeu în centrul fiecărui moment al vieții noastre, atunci, evident, adevărul va începe cu El. În primul rând, El este Singurul care îl cunoaște! Niciunul dintre noi nu cunoaște întregul adevăr nici măcar despre propriul suflet. Dar Dumnezeu nu numai că cunoaște întregul adevăr, El este Întregul Adevăr.
Cu toate acestea, cât timp și energie irosim încercând să ne ascundem de Dumnezeu, să-L păcălim, să-L înșelăm făcându-L să creadă că suntem mai buni decât suntem. Adam și Eva se ascund. Moise fuge în deșert. Iona fuge la mare. Eu? Eu tind să mă ascund în divertismentul fără sens sau în multe discuții despre Dumnezeu. Scriu fără încetare în jurnalul meu, pretinzând că Îi spun lui Dumnezeu și mie însumi adevărul, întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul, așa să mă ajute… Și El o face. Adică, mă ajută. El mă ajută să fiu autentic în fața Lui. Nu este atât o chestiune de a-I spune întregul adevăr, cât de a-I permite să-mi arate întregul adevăr despre mine însumi. Și știți ce? Uneori, așa cum mă aștept, este mai rău decât mi-am imaginat. Dar de multe ori, nu este nici pe departe atât de rău pe cât mi-am imaginat. Credeam că totul era vina mea. Nu este. Și atunci Dumnezeu îmi arată că chiar și asta, faptul că mă învinovățesc pentru tot, este o formă distorsionată de mândrie…
Dacă știi că nu trăiești autentic, deschis, sincer înaintea lui Dumnezeu, întreabă-L cum să începi.
DUMNEZEULE, cercetează-mi viața; află toate faptele din prima sursă. Sunt o carte deschisă pentru Tine; chiar și de la distanță, Tu știi ce gândesc. Recunosc că mi-e teamă, dar Te vreau pe Tine în centrul vieții mele și, dacă există vreo minciună care împiedică lumina Ta să ajungă în colțurile inimii mele, atunci vreau să o îndepărtez. Ajută-mă!
