Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?
Luca 18:8
Toată lumea știe că un creștin trebuie să fie umil. De prea multe ori, acest lucru ne determină să ne desconsiderăm, să ne minimalizăm realizările, să acceptăm orice ni se oferă și să nu ne apărăm niciodată. Inima unei persoane fals umile este de obicei în locul potrivit. Ne este atât de frică de mândrie. Ne străduim din greu să fim blânzi și să-I fim pe plac lui Dumnezeu. Dar ce este, de fapt, smerenia?
Isus a spus două povestiri, una lângă alta, în Luca 18, care ilustrează cele două extreme. Prima se află în primele opt versete: o văduvă tratată nedrept merge la judecător și cere dreptate. Acesta, un om dur și indiferent, o ignoră. Dar ea continuă să se întoarcă, insistând să se facă ceea ce este drept. Isus spune că, în cele din urmă, ea va primi ce cere și numește acest lucru credință persistentă. Dar cum rămâne cu a întoarce și celălalt obraz? Cum rămâne cu iubirea față de dușmani?
Adevărul este că, la fel ca multe alte lucruri, umilința nu e un concept rigid. Rareori este simplu să ne dăm seama exact ce e corect într-o anumită situație. De aceea ne petrecem dimineața, ziua și seara punându-L pe Dumnezeu pe primul loc. Astfel, când ne confruntăm cu dificultăți, Îl putem întreba: „Ce este corect să fac? Care este lucrul plin de iubire pe care trebuie să-l fac?” Dacă mă supun unui tratament dur, asta va ajuta această persoană să Te vadă? Sau are nevoie să vadă un exemplu de insistență dreaptă?
Vedeți cum rugăciunile se schimbă în timp? În loc să ne rugăm doar pentru nevoile și dorințele noastre, Îi cerem lui Dumnezeu să ne arate cum să fim înțelepți și iubitori față de ceilalți copii ai Săi.
Isus a fost perfect umil când a stat în fața acuzatorilor Săi, tăcut ca o oaie dusă la tăiere. Dar a fost la fel de umil și când a făcut un bici și i-a alungat pe schimbătorii de bani din templu. „Să nu faceți din casa Tatălui Meu o peșteră de tâlhari.” Ar fi putut spune „casa Mea”, dar a vrut să-L apere pe Tatăl, nu pe Sine.
Isuse blând, smerit și milostiv, ajută-mă să rămân alături de Tine în fiecare clipă! Învață-mă să fiu cu adevărat umil, fără să mă desconsider pe mine însumi sau pe altcineva. Învață-mă să-i iubesc chiar și pe dușmanii mei.
