TRANSMITEREA TORȚEI

Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut și au căzut din credință.
1 Timotei 1:18,19

La încheierea primei părți a acestui drum pe care îl facem împreună aș vrea să vorbim despre Timotei, fiul spiritual al lui Pavel. El crescuse în mijlocul unei familii evlavioase: mama și bunica lui Îl iubeau pe Dumnezeu și doreau ca și Timotei să facă același lucru. Nu știm ce rol a avut tatăl său grec în viața lui. A aprobat? A dezaprobat? A fost distant? A iubit?

Este foarte posibil ca unul dintre lucrurile de care Timotei a avut cea mai mare nevoie să fi fost o figură paternă iubitoare. Și, în planul divin, a găsit una – în apostolul Pavel.

Scrisorile pe care Pavel i le-a scris lui Timotei conțin sfaturi neprețuite, în special pentru tinerii care doresc să-L urmeze cu credincioșie pe Dumnezeu. Iată câteva învățături valoroase din prima epistolă: Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută (1 Timotei 1:5).

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (1 Timotei 2:1-3).

Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios (1 Timotei 4:7).

Pe scurt, Pavel îl cheamă la o viață plină de echilibru – la o credință vie, modestă și curate ancorată în dragostea adevărată.

Timoteie, păzește ce ți s-a încredințat; ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile științei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, și au rătăcit cu privire la credință. Harul să fie cu voi! Amin. (1 Timotei 6:20,21).

Duhule Sfânt, Flacără vie a lui Dumnezeu, Tu, Cel care aprinzi credința tinerilor și înțelepțești pe cei maturi, ajută-ne să nu uităm esențialul. Ferește-mă de mândrie! Ajută-mă să fiu un copil al Tău, umil și curajos, dispus să învețe simplu și sincer, ca Timotei!

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor