MÂNĂ ÎN MÂNĂ

Spuneți sănătate Priscilei și lui Aquila, tovarășii mei de lucru în Hristos Isus.
Romani 16:3

Când Pavel a spus că Priscila și Aquila „au lucrat cot la cot cu el”, nu se referea doar la lucrarea pentru Dumnezeu. Ei au fost parteneri și în ceea ce am putea numi „slujba lor de zi cu zi”, confecționarea corturilor. Îți poți imagina cum era acest meșteșug în acea vreme? Mai întâi trebuia să torci fibra din lână sau bumbac pentru a obține fir. Era o muncă grea, ce necesita îndemânare și răbdare.

Cu toate acestea, munca părea mai ușoară atunci când era împărțită cu prietenii și frații de credință. Aquila, Priscila și Pavel aveau multe lucruri în comun: lucrau din greu, dar și slujeau cu bucurie. Împărtășeau sfaturi, preocupări teologice și experiențe de viață, iar la sfârșitul zilei, se rugau împreună. Erau uniți în același scop: de a încuraja și de a întări credința altora. Pavel a ales să rămână cu ei o vreme. Avea nevoie de oameni ca Priscila și Aquila: harnici, echilibrați și plini de dragoste pentru Dumnezeu.

Cei doi sunt menționați de câteva ori în scrisorile lui Pavel, de obicei în contexte de despărțire sau trimitere: „Spune-le Priscilei și lui Aquila salutările mele” sau „până ne vom revedea”. Cuplul călătorea mult, uneori împreună cu Pavel, alteori erau trimiși de alte biserici să sprijine alte comunități. Probabil au oferit adesea adăpost misionarilor, transformându-și casa într-o mică biserică. Oriunde mergeau, lăsau în urmă oameni binecuvântați și întăriți.

De fapt, Pavel îi numește „împreună lucrători în Hristos Isus”. Ce laudă frumoasă: să fii recunoscut nu pentru poziție, ci pentru credincioșie! Prin viața lor au susținut întreaga lucrare apostolică.

Și tu ai putea fi asemenea lor. Poate că Dumnezeu nu te trimite să pleci departe, dar te cheamă să fii credincios acolo unde ești, să lucrezi cu hărnicie, să împlinești chemarea Lui prin darurile pe care le-a pus în tine. Oriunde ai fi, roagă-te să fii statornic și să oferi tot ce ai mai bun, așa cum au făcut Priscila și Aquila.

Duhule Sfânt, dătător de daruri diverse, ajută-mă să fiu un sprijin pentru lucrarea altora, dar și să-mi descopăr locul în propria mea slujire. Învață-mă să folosesc cu înțelepciune talanții pe care mi i-ai încredințat, pentru a zidi, a ridica și a încuraja. Îmi doresc să fiu copilul Tău credincios care lucrează cu dragoste și rămâne aproape de Tine.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor