FIICA ASCULTĂTOARE

Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
Estera 2:15

A fost odată o tânără numită Hadasa, un nume care înseamnă „mirt” – un arbust verde și parfumat, cu flori în formă de stea, care răspândesc un miros plăcut. Numele i se potrivea perfect, pentru că Hadasa, adică Estera, era frumoasă nu doar la chip, ci și la suflet. Blândețea și bunătatea erau calitățile care o defineau.

Despre copilăria ei nu știm prea multe. Familia ei a fost dusă în robie în Babilon. Părinții ei au murit când era mică, iar vărul ei mai mare, Mardoheu, a crescut-o și a iubit-o ca pe propria fiică.

Anii au trecut, iar Hadasa a fost aleasă împreună cu alte tinere fete să intre în palatul regelui Ahașveroș. Acolo, responsabilul curții, Hegai, a observat ceva special la ea și i-a oferit un tratament de îngrijire special, mâncare aleasă și șapte slujitoare la palat.

Hegai încerca să găsească soția perfectă pentru regele său. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla doar datorită frumuseții ei fizice, dar, dacă la început a fost așa, în mod clar a devenit mai mult decât atât. Citind printre rânduri, Hadasa, adică Estera, într-un loc plin de aparențe, a ales modestia și discreția. Atât femeile, cât și slujitorii de la palat o plăceau pentru felul ei de a fi.

Era genul de persoană care se supunea judecății celor în care avea încredere. Nu a spus nimic despre trecutul ei și despre originea ei, pentru că Mardoheu i-a spus să nu o facă. Când a fost adusă înaintea regelui, acesta a văzut bunătate, calm și lumină lăuntrică.

În cele din urmă, împăratul Ahașveroș „a iubit-o pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete” (Estera 2:17).

Într-o lume care apreciază aparențele, această tânără ne amintește că adevărata valoare stă în inimă.

Suntem și noi blânzi și dispuși să învățăm? Le inspirăm celor din jur încredere? Oamenii din jurul nostru găsesc în noi compasiune și bunătate?

Tată credincios, vreau să fiu copilul Tău ascultător, blând, și smerit, frumos nu doar pe dinafară, ci în adâncul sufletului, așa cum a fost Estera. Dar vreau, asemenea acestei tinere alese, să am curajul să apăr adevărul atunci când îmi este greu. Ajută-mă să știu când să tac și să vorbesc și să fiu mereu o mărturie a credincioșiei Tale.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor