CREDINȚĂ ÎN TĂCERE

Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: «Scaldă-te, și vei fi curat»”.
2 Împărați 5:13

Nu a trecut mult timp până când Elisei a devenit cunoscut ca un mare profet, asemenea lui Ilie, deși era diferit în felul său de a fi și în temperament. Într-o zi, trupele de jefuitori din Aram au atacat Israelul și au luat prizonieri. Printre captivi, s-a aflat și o fetiță, probabil foarte speriată.

Această tânără a ajuns servitoare în casa soției generalului Naaman, unul dintre cei mai importanți oameni din Aram. Ar fi putut avea o soartă mult mai grea, dar Dumnezeu avea un plan chiar și acolo.

Se pare că noii ei stăpâni o tratau cu bunătate, pentru că, atunci când tragedia a lovit casa lor, fata a vrut să ajute. Naaman, generalul viteaz, s-a îmbolnăvit de lepră, o boală considerată, pe atunci, fără vindecare. Familia era în doliu și disperare.

Dar, într-o zi, servitoarea i-a spus stăpânei sale: „Păcat că domnul meu nu poate merge la profetul din Samaria. El l-ar putea vindeca.” Stăpâna a ascultat-o. Așa a ajuns vestea la Naaman, care i-a cerut voie împăratului să plece spre Israel în căutarea profetului.

Când Elisei i-a spus să se spele în Iordan, Naaman s-a mâniat și voia să se întoarcă acasă. În cele din urmă însă, generalul a ascultat.

Așa că Naaman s-a spălat șapte ori, și pielea lui s-a vindecat. A vrut să-i plătească lui Elisei, dar profetul nu a acceptat. Pentru că nu Elisei l-a vindecat, ci Dumnezeu. Această minune nu a fost doar despre trupul lui, ci și despre inima lui. Un om mândru, puternic și păgân a ajuns să-L recunoască pe Dumnezeul cel Viu, iar totul a pornit de la credința tăcută a unei slujitoare. Ea a ales să răspundă răului cu bine și să fie o lumină acolo unde a fost dusă împotriva voinței ei.

M-aș fi purtat la fel dacă aș fi fost în locul acelei fete sclave? Încercăm oare să-i ajutăm pe cei care ne disprețuiesc într-un fel sau altul în viața noastră de zi cu zi?

Dumnezeule al tuturor națiunilor, ajută-mă să nu privesc pe nimeni ca pe un dușman, ci să văd în fiecare om o ființă care are nevoie de iubirea și ajutorul Tău. Fie ca viața mea să fie dovada harului Tău, iar prin mine, alții să Te cunoască.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi