Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?
1 Împărați 3:9
După ce a domnit timp de patruzeci și doi de ani, David a murit, iar fiul său Solomon i-a urmat la tron. Regatul era mai mare, mai bogat și mai sigur decât a fost vreodată sub domnia lui David. Regele David a consolidat țara, a învins dușmanii și a construit capitala – Ierusalimul. Acum, Solomon știa că avea o sarcină grea de împlinit.
Tatăl său i-a dat un sfat sincer înainte de a muri: „Păzește poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și învățăturile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să izbutești în tot ce vei face și oriîncotro te vei întoarce.” (1 Împărați 2:3).
Așadar, când Dumnezeu i S-a arătat lui Solomon în vis într-o noapte, întrebându-l ce își dorește cel mai mult, Solomon a răspuns cu umilință și profunzime: „Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! (vezi 1 Împărați 3:7-9).
Aceasta a fost dorința lui Solomon: o inimă care ascultă de Dumnezeu, o inimă capabilă să conducă prin înțelepciune și dreptate. Solomon a înțeles că adevărata măreție nu vine din puterea omului, ci din dependența de Tatăl ceresc. El nu a cerut bogăție, faimă sau răzbunare, ci înțelepciune, iar Dumnezeu i-a oferit mai mult decât ceruse. Pentru o vreme, Solomon a fost o lumină a discernământului și un exemplu al ascultării sfinte.
Dar, mai târziu, el s-a abătut de la calea Domnului chiar mai mult decât tatăl său, David. Totuși, în primele rugăciuni, vedem inima unui tânăr smerit, care știa că nu poate reuși fără ajutorul lui Dumnezeu.
Sursă a păcii și a înțelepciunii, vreau o inimă care ascultă de Tine, Doamne. Am și eu sarcini de îndeplinit, lucruri care mă depășesc și drumuri pe care nu știu să le parcurg. Uneori mă simt ca un copil nepriceput, nesigur și temător. Dă-mi o inimă care să deosebească binele de rău, care să asculte vocea Ta în liniște, ca Solomon la începutul drumului. Promit că nu voi aștepta până la bătrânețe pentru a mă întoarce la Tine și nu voi alerga după alte căi, ci doar după chemarea Ta. Fii Tu lumina care mă învață și mă poartă spre adevăr.
