CURAJUL CARE ADUCE PACEA

Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te vei pune mai mare peste Israel, atunci nu va avea Domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.
1 Samuel 25:29-31

Dacă ai crede că președintele este pe cale să facă o greșeală gravă, ai alerga să-i spui asta? Asta a făcut Abigail. Ea a devenit mesagerul păcii chiar în clipa în care tensiunea avea să se transforme într-o tragedie.

Soțul ei se numea Nabal, ceea ce înseamnă „nebun”. David și oamenii lui protejau turmele lui Nabal. Acum era vremea tunderii oilor. Conform obiceiului, David și oamenii lui au cerut doar un semn de recunoștință – puțină hrană și ospitalitate.  Dar Nabal a răspuns batjocoritor și insultător. Furios, David a pornit spre el, hotărât să se răzbune.

Totul părea pierdut, însă un slujitor credincios a alergat la Abigail și i-a spus: „Fă ceva, repede! David vine cu sabia!”

Fără ezitare, Abigail a acționat. A luat daruri bogate – mâncare din belșug pentru oastea lui David. Apoi s-a urcat pe măgar și s-a dus să-l întâlnească pe David personal.

S-a aplecat cu fața la pământ și i-a spus cu smerenie: „Domnul te va binecuvânta, stăpânul meu. Nu-ți murdări inima cu sânge nevinovat. Lasă-l pe Dumnezeu să se ocupe de dușmanii tăi.” Cuvintele ei au fost un balsam peste mânia lui David. Înțelepciunea ei a adus pacea.

Și David a ascultat-o. Cuvintele acestei femei l-au făcut să-și amintească cine era el cu adevărat – un om după inima lui Dumnezeu. Nu a fost prea mândru ca să asculte o femeie, dar a recunoscut adevărul când l-a auzit. Abigail a avut tăria să se ridice între doi bărbați înfuriați pentru a salva vieți. Iar la final, ea devine soția regelui David.

Dumnezeule al păcii, vreau să fiu copilul Tău, care aduce liniște acolo unde este tulburare. Învață-mă să răspund cu blândețe atunci când alții acționează din mânie și să am curajul de a opri răul prin iubire și cuvânt înțelept. Fă-mă un mesager al Tău – un aducător de armonie într-o lume plină de zbucium.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor