Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.
1 Samuel 16:13
Te-ai întrebat vreodată ce a gândit David când cineva a venit să-l cheme? Un profet bătrân, Samuel, îl căuta. El era un băiat simplu, care păzea oile și cânta la harpă. Și înainte să-și dea seama, s-a trezit în fața fraților lui mai mari, uns ca viitor rege al lui Israel. Ce moment trebuie să fi fost!
Apoi Samuel a plecat, iar David s-a întors la oile sale. Și acum? Viața unui păstor este tăcută, plină de singurătate. David își petrecea cea mai mare parte a timpului în compania copacilor, a vântului și a turmei. A învățat să asculte ritmul naturii și să audă vocea lui Dumnezeu. Poate că își compunea cântecele acolo, printre colinele Betleemului, cântând din inimă nu pentru aplauze, ci pentru Domnul. Probabil că vorbea cu Tatăl ceresc așa cum un copil discută cu părintele său. Dar cum rămâne cu regele Saul? Dumnezeu și-a retras favoarea de la Saul, dar David nu știa nimic despre asta. El a fost credincios, acolo unde a fost chemat: să aibă grijă de oi, pentru că în micile responsabilități se formeează inimile mari.
Un alt lucru era bun pentru el în acea viață simplă: aerul curat, soarele și hrana câștigată prin muncă. Acestea sunt darurile pe care Dumnezeu le oferă oricui e gata să crească încet, în tăcere. Următoarea sarcină pe care Dumnezeu i-a dat-o lui David a fost aceea de a cânta la harpă pentru un rege bătrân, supărat și deprimat. Când Saul era cuprins de tulburare, micul păstor era chemat la palat să-l liniștească prin cântec. David a reușit să-și păstreze răbdarea și mila față de Saul mult timp după ce acest rege hain dorea să-l omoare pentru că îi amenința tronul. Iar când l-a găsit dormind în peștera aceea, tânărul David i-a cruțat viața.
David a învățat că talentul nu e al tău când îl ții pentru tine, ci devine har abia atunci când îl dăruiești.
Dumnezeule al apelor liniștite și al cântecelor de pace, dă-mi compasiunea și răbdarea pe care slujitorul Tău David le-a avut. Învață-mă să-mi folosesc darurile nu pentru laudă, ci pentru sprijinul celor din jur. Fă-mă să găsesc bucurie în lucrurile simple și să simt prezența Ta în viața mea.
