MERGI UNDE ESTE IUBIREA

Dar Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde voi muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă  va despărți de tine decât moartea!”
Rut 1:16,17

Rut avea câteva lucruri în comun cu Rahav. Amândouă proveneau din popoare păgâne, crescute în familii ce nu-l cunoșteau pe Domnul. Și totuși, amândouă L-au descoperit pe adevăratul Dumnezeu și au ales să-L urmeze, cu o credință care a schimbat nu doar viețile lor, ci și istoria poporului Israel.

Ce fel de iubire este aceasta, care o face pe tânăra văduvă să-și lase familia în urmă, patria și obiceiurile ei, ca să o urmeze pe soacra ei îndurerată spre o viață necunoscută? Orpa, cealaltă noră, deși o iubea în mod evident pe Naomi și a plâns când a trebuit să o părăsească, s-a întors acasă. Într-o lume în care toți caută să se salveze, Rut a ales să rămână.

Un lucru este clar: ea o iubea pe Naomi, iar Naomi o iubea pe ea. Boaz a fost atras de Rut mai întâi de felul credincios în care ea a avut grijă de soacra ei îndurerată (Rut 2:11). După ce a lăudat-o pe Rut pentru bunătatea ei, el a adăugat această binecuvântare: „Domnul să-ți răsplătească ce ai făcut și plata să-ți fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăpostești!” (Rut 2:12)

Sunt foarte mulți oameni care sunt mult mai atrași de iubire și bunătate decât de auzirea Cuvântului. Adevărul poate convinge mintea, dar iubirea cucerește inima. Isus nu ne cere doar să-L înțelegem, ci să-L iubim. Și acolo unde iubirea este autentică, voia lui Dumnezeu se descoperă.

Mare Dumnezeu al iubirii, care ne aduci pe toți sub aripile Tale blânde, învață-mă să iubesc așa cum a făcut-o Rut, cu o inimă statornică, chiar și atunci când nu știu încotro mă duce drumul. Când îmi este teamă, amintește-mi că statornicia Ta nu are hotar. Umple-mi sufletul cu bunătate, ca prin tot ce fac și spun, să fiu un canal de lumină în jurul meu.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor