Femeile au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare și al cărui nume va fi lăudat în Israel! Copilul acesta îți va înviora sufletul și va fi sprijinul bătrâneților tale; căci l-a născut nora ta, care te iubește și care face pentru tine mai mult decât șapte fii.”
Rut 4:14,15
Biata Naomi! La fel ca Moise, se poate spune că a avut trei vieți. Mai întâi, a crescut într-o familie credincioasă, s-a căsătorit și a avut doi fii. Totul părea să meargă bine – o viață normală, liniștită și plină de promisiuni. Apoi a venit foametea. Familia ei a plecat din Betleem ca să caute hrană într-o țară străină, Moab. Cei doi fii ai ei și-au întemeiat familii în Moab, luând de soții două femei moabite. Acolo, necazurile s-au adâncit: soțul și copiii ei au murit. Naomi a rămas singură, cu două nurori, într-o lume care părea să nu mai aibă loc pentru ea.
Durerea ei era amară. Când s-a întors acasă, le-a spus nurorilor ei, Orpa și Rut să se ducă fiecare la casa ei. Orpa a plecat la părinții ei. În schimb, Rut a refuzat să o lase singură pe soacra ei.
Problemele nu se terminaseră încă. Fiind văduve sărace, fără nimeni care să le întrețină, cele două se aflau în grija lui Dumnezeu. Rut a muncit din greu pe câmpuri, adunând spicele rămase în urma secerătorilor. Însă Cel Atotputernic a rânduit ca Rut să ajungă în ogorul lui Boaz, un om neprihănit și bun la suflet.
Boaz, era de fapt o rudă a lui Naomi. El a fost instrumentul prin care Dumnezeu a restaurat nu doar viața lui Rut, ci și pe cea a lui Naomi.
Naomi poate fi un exemplu pentru noi toți. Acolo unde ea a văzut doar pierdere, Dumnezeu îi pregătea un nou început. În timp ce aștepta ca El să rezolve lucrurile, a făcut ce a depins de ea și a urmat obiceiurile poporului său. A încurajat-o pe Rut și i-a fost un bun sfătuitor. Viața lui Naomi, care părea sfârșită, s-a transformat într-o poveste de răscumpărare și speranță.
Uneori, și noi ajungem ca Naomi – obosiți și confuzi. Poate că azi nu înțelegi „de ce”, dar va veni o zi când vei privi înapoi și vei vedea că, prin fiecare pierdere, Dumnezeu te pregătea pentru o binecuvântare neașteptată.
Dumnezeule al începuturilor noi, când amărăciunea vrea să-mi acopere inima, amintește-mi că nu este sfârșitul, ci doar o filă din drumul spre izbăvire.
