Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi. Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întărește-te și îmbărbătează-te?” Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.
Iosua 1:5,9
În cartea Exodul, Iosua, fiul lui Nun, apare de mai multe ori alături de Moise, încă din primele etape ale călătoriei poporului prin pustie. A fost lângă Moise când acesta a primit Cele Zece Porunci de la Dumnezeu. Când au coborât de pe munte, Iosua a fost primul care a auzit zgomotul închinării la vițelul de aur în tabără și a crezut că are loc o bătălie.
Scriptura ne spune că Moise l-a ales să-i fie ajutor. Dumnezeu l-a chemat. Iosua a învățat să fie aproape, să observe, să slujească și să asculte.
Cea mai emoționantă imagine rămâne aceea din Exodul 33, când stâlpul de nor coboară la intrarea cortului întâlnirii și Moise vorbește cu Dumnezeu față către față. Iosua rămâne acolo. Nu pleacă. Nu se grăbește. Nu cere nimic. Pur și simplu stă în prezența Domnului (versetul 11).
Despre ce vorbea Iosua cu Dumnezeu în acele momente? În tăcerea aceea sfântă, Iosua învăța. Nu doar de la Moise, ci de la Dumnezeu Însuși. Acolo, în liniștea cortului, s-a născut liderul care avea să conducă poporul în țara promisă și cel care a spus: „Eu și casa mea vom sluji Domnului!”
Este ușor să admiri liderii, să vrei să fii în poziția lor, dar Dumnezeu caută mai întâi oameni care știu să aștepte. Înainte de a conduce o armată, Iosua a învățat să rămână în prezența lui Dumnezeu. Acolo s-a format credința lui. Acolo s-a maturizat. În tăcerea cortului, Dumnezeu l-a pregătit pentru o misiune mai mare decât și-ar fi putut imagina.
Poate că și tu ești într-un timp al așteptării – un „cort” între promisiune și împlinire. Nu-l disprețui. Acolo, Dumnezeu modelează caracterele celor pe care vrea să-i trimită mai departe.
Dumnezeule răbdător, învață-mă să rămân aproape de Tine chiar și atunci când nu se întâmplă nimic vizibil. Să nu mă grăbesc, să nu plec prea devreme, ci să învăț să te ascult în liniște. Transformă răbdarea mea în putere și așteptarea mea, în închinare, până când îmi vei spune la fel ca lui Iosua: „Ridică-te. E vremea să mergi înainte.”
