O RĂSCRUCE

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.
Geneza 3:6

Cât a durat singura căsătorie perfectă din lume? Cât timp au trăit Adam și Eva zile luminoase lucrând într-o grădină ideală, fără spini și buruieni? Câtă vreme au umblat și au vorbit cu Dumnezeu?

A doua zi, lucrurile s-au schimbat. Sigur că Dumnezeu le-a povestit istoria emoționantă a creației lor și povestea tristă a războiului din ceruri. Cu siguranță i-a avertizat în legătură cu îngerii căzuți care le vor urmări sufletele. Stați departe de acel copac! Trebuie să îi fi atenționat cu insistență. Veți fi în siguranță dacă nu vă apropiați!

Dar iat-o pe Eva cum stă sub ramuri, cum privește fructul atrăgător și ascultă de șarpele șiret. Uite-o cum ia o decizie care va afecta întreaga lume – chiar restul universului – pentru totdeauna dacă ar fi știut! Observ-o cum întinde mâna, atinge fructul, îl miroase și-l duce aproape de buze…Nu-l atinge, Eva! Nu o face!

Am fost acolo. Tu ai fost? Privește-o cum stă  la răscruce de drumuri, cum decide să-l asculte pe ispititor, găsind scuze și justificări. Iat-o cum comite păcatul pe care mai târziu îl va regreta amarnic.

Am fost acolo. Tu ai fost?

Oh, nu! Ea l-a mâncat! La fel și el! Ce facem acum?

Am făcut-o din nou, Doamne! Aceeași greșeală! Uneori cred că nu voi învăța niciodată să fac mai bine – să ascult de Tine, nu de diavol, nu de gândirea mea limitată.

Am făcut aceeași fărădelege de atâtea ori! Ce pot face acum? Ce vei face Tu pentru mine acum? Ți-ai pierdut răbdarea? … Mai ai încă dragoste pentru mine?…

Creator al răscumpărării, Proiectant al mântuirii, unul dintre lucrurile pe care le știu despre mine este că sunt un păcătos. Sunt foarte bun la asta și urăsc asta! Ajută-mă! Arată-mi calea înapoi spre Tine. Iartă-mă. Schimbă-mă. Mergi din nou cu mine în răcoarea serii. Încă vreau să fiu copilul Tău iertat.

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor