Dragă prietene,
Fiecare nouă zi de viață este un dar. Sunt zile pe care așteptăm cu nerăbdare să le trăim, dar sunt și acele zile pe care ne-am dori să nu ajungem să le trăim.
Vinovăția. Poate ajunge oricând la fiecare dintre noi. Poate că am făcut o alegere greșită, iar apoi am simțit cum totul se destramă în jurul nostru, cum ne punem la îndoială valoarea și credința. Ne întrebăm cum ne-ar putea ierta Dumnezeu și… cum ne-am putea ierta și noi.
Astăzi, vreau să îți reamintesc de textul din Isaia 46:4 – Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc și să vă mântuiesc.
Da, vinovăția ne poate ajuta să învățăm ceva din ceea ce am greșit. Însă, dacă rămânem ancorați în vinovăție, s-ar putea să ajungem să credem că acea greșeală pe care am făcut-o ne definește întreaga viață.
În momentul în care te simți cel mai păcătos om, nedemn de dragostea Lui, Isus vine și spune: Pe el, pe acesta îl vreau, pentru el vreau să mor.
Poate că te-ai aflat și tu în situația aceasta sau poate încă te gândești că nu meriți dragostea Lui. Dragostea unește, clădește, susține și înalță. El a făcut primul pas și a spus că și atunci când simți că meriți cel mai puțin, El vrea să îți fie aproape și să îți spună că te iubește (Ieremia 31:3).
Tu ce faci? Îi dai voie să îți fie alături atunci când îți este greu și alegi să îți definești valoarea prin ochii Lui?
Cu prietenie, Mădălina Caravețeanu
AMiCUS Cluj
