Dragă prietene,
Nu m-am gândit că îți voi scrie dintr-o zonă de război. Totuși, sunt la o distanță sigură. De fapt, sunt aici unde mame cu bebeluși în brațe, copii și tineri trec frontiera pe jos purtând doar un bagaj în mână. Majoritatea plâng… poate de ușurare că au scăpat de calvarul bombardamentelor sau din cauză că au lăsat totul în urma lor.
Ninge viscolit. Am mâinile roșii de la frig. Mănușile le-am oferit unei mame care-și ținea copilul în brațe și care avea mâinile învinețite de la expunerea îndelungată la frig. Ne privea ca pe niște salvatori. Noi ne simțeam neputincioși, dar eram dispuși să dăm și haina de pe noi. Un tânăr voluntar chiar a făcut lucrul acesta când o fată a venit spre noi îmbrăcată doar cu un pulover murdar și găurit. În timp ce îi oferea geaca, ea zâmbea având lacrimi în ochi, iar el plângea. Citisem recent într-o carte: ,,Calitățile pe care Dumnezeu le prețuiește cel mai mult sunt mila și curăția inimii.” (Evenimentele ultimelor zile, Ellen G. White)
Îmi dau seama că și tu suferi din cauza unui război. I-am putea spune războiul rece, căci nu se desfășoară cu arme de foc. Sau, mai bine spus, războiul întunericului, căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac (Efeseni 6:12). Poate în sufletul tău este rece, iar inima-ți este înghețată. Știu aceste lucruri, pentru că am avut și eu aceleași sentimente, dar am aflat că Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o (Ioan 1:5), așa că am ales Lumina.
Curând, vom trece și noi frontiera din întuneric la lumină, scăpând pentru totdeauna de războiul acesta din sufletele noastre. Vom zâmbi cu lacrimi în ochi și vom fi îmbrăcați cu o haină curată chiar de către Cel care a câștigat acest război pentru noi, Domnul Isus Hristos.
Cu prietenie, Dezső–Robert Demeter
AMiCUS Timișoara
