Dragă prietene,
A fost odată ca niciodată o lume numită Brain. (…) Toți oamenii trăiau inteligenți, serioși și cu o aspirație deosebită către excelență.” Paragraful acesta l-am primit de la o prietenă cu peste 4 ani în urmă. Îmi amintesc cât de uimit eram că într-o carte se descrie o lume ideală în care nu primează căutarea fericirii, ci a inteligenței. Mi-a fost spulberată rapid fascinația când mi-a spus că textul nu era astfel scris în carte, mesajul primit fiind doar o personalizare, puțin ironică, adresată mie.
Nu-mi plac lucrurile vagi, greu definibile. Din această cauză, fericirea e un concept pe care nu l-am apreciat mult timp. Uneori, căutarea fericirii mi se pare un comportament obsesiv al oamenilor. Se fac statistici, corelări cu o diversitate de aspecte ale vieții, cursuri, terapii, eseuri – toate nereușind să surprindă esența, ci doar să adauge fericirii încă un dram de complexitate.
M-am întrebat care căutări merită un efort deosebit de studiu, o alergare constantă a minții în acea direcție. Sunt multe răspunsuri bune, dar ,,căutarea păcii” e unul dintre cele care străbat Scriptura. Găsim binecuvântări în care se oferă pacea (Numeri, Romani), formule de salut (1 Petru, Iuda), speranțe pentru regăsirea ei (Ieremia) și predici ale Domnului Hristos (Matei, Luca).
În căutările vieții, eu îți propun să iei direcția oferită în Psalmii 34:14 – Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea! Sunt convins că vei găsi astfel cele mai profunde emoții.
Cu prietenie, Albert Crăciun
AMiCUS București
