Dragă prietene,
Nu ți se pare că Dumnezeu este atât de departe de noi? Și nu vorbesc despre calitatea Sa de ființă atemporală și aspațială, ci pur și simplu de modul în care noi, oamenii, Îl percepem pe El. Am ajuns să Îl abstractizăm atât de mult pe Dumnezeu, L-am așezat într-un spațiu intelectual, spiritual și emoțional atât de abstract, încât ne este dificil să-L mai vedem în lucrurile simple din viețile noastre. Ne este greu să înțelegem că Dumnezeu este mai aproape decât ne imaginăm noi că este.
Biblia ne spune că veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. (Matei 13:14) Într-un fel, simt că mulți dintre noi ne aflăm în această situație. Privim și nu vedem, ascultăm și nu auzim. Filozofăm despre concepte care trec dincolo de sfera creștinismului. Considerăm că Dumnezeu este complex și greu de înțeles, când, probabil, este cu mult mai simplu decât Îl percepem noi. Dar poate că aceasta este și problema: Dumnezeu este atât de simplu, încât ne este greu să credem că El chiar este așa, iar deoarece credem asta, tindem să-L căutăm dincolo de această simplitate.
Isus a spus: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii. (Matei 22:37-40) Oare să fie atât de simplu Dumnezeu? Să se rezume totul la dragostea pe care ar trebui să I-o purtăm Lui și aproapelui nostru?
Cu prietenie, Bogdan Ciubotariu
AMiCUS Brașov
