Dragă prietene,
Cred că noi, tinerii, suntem cei mai tentați să privim viața ca fiind o perioadă îndelungată pe care putem să o folosim după cum dorim, fără a lua în considerare că va veni un moment când vom regreta faptul că nu am folosit mai bine timpul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit. Trăim într-o generație în care ispita „pierderii” timpului poate fi doar la un click distanță. Prin intermediul tehnologiei și al universului virtual creat de aceasta, putem fi foarte ușor conduși în a irosi clipele prețioase pentru satisfacții care, până la urmă, se dovedesc a fi fără de folos. Pentru moment, beneficiile entuziasmului găsit în diverse instrumente special concepute pentru a ne umple timpul și a mai atenua din așa zisele „efecte adverse” ale plictiselii sunt cel mai mare câștig de care ne putem bucura.
Dacă ni se pare că disciplina este grea, putem să tratăm această problemă având în vedere următoarea perspectivă: sunt două obstacole, din care trebuie să trecem doar peste unul. Fie alegem provocarea de acum a autodisciplinei, fie alegem durerea de mai târziu a regretului pentru timpul irosit.
Astăzi, drag prieten, te invit să te rogi împreună cu mine:
Doamne Isuse, Te rog să mă ajuți să folosesc cu înțelepciune timpul pe care mi l-ai dăruit! Învață-mă să-mi număr bine zilele, ca să capăt o inimă înțeleaptă! (parafrazare – Psalmii 90:12) Amin!
Cu prietenie, Liviu Senocico
Asociația Adventus
