Dragă prietene,
Pregătindu-mă să predau filosofia, m-am confruntat cu o realitate educațională: dezinteresul elevilor față de materia mea. Odată, eram la o oră de practică didactică la clasa a 12-a. În sala de clasă erau mult mai multe bănci libere decât ocupate. Cu toate acestea, discuțiile au fost deosebit de interesante, subiectul atingând libertatea religioasă în lumina evenimentelor actuale din Iran. În acea oră, cu puțini elevi, ne-am simțit cu toții mult mai apropiați unii față de ceilalți, mai deschiși, iar calitatea conversațiilor a fost înfloritoare, lăsând un impact asupra tuturor.
Astfel de situații descurajante pot exista atât în viața noastră profesională, cât și în activitatea noastră de slujire. Se poate să ne pregătim pentru un anume proiect – cum ar fi corul bisericii sau Școala Biblică de Vacanță – și să rămânem dezamăgiți de numărul de participanți. În aceste momente, te invit să îți aduci aminte că de multe ori nu cantitatea contează, ci calitatea implicării celor prezenți. E posibil ca Dumnezeu să îngăduie astfel de situații pentru a lucra la inimi la care nu s-ar fi putut ajunge altfel.
Și mai ține minte încă un lucru, dragul meu prieten: un aspect pe care l-am învățat și eu recent. Lupta nu este a ta sau a mea, nu e a noastră împotriva acestei lumi – ci lupta e a lui Dumnezeu. De aceea, frații mei preaiubiți, fiți neclintiți, de nemișcat, abundând totdeauna în lucrarea Domnului, știind că munca voastră în Domnul nu este în zadar. (1 Corinteni 15:58)
Cu prietenie, Andreea Ursu-Țuțuianu
AMiCUS București
