Dragă prietene,
Ilie a plecat de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el și și-a aruncat mantaua pe el. (1 Regi 19:19)
Nu voi uita niciodată momentul în care am conştientizat că Dumnezeu aruncase mantaua slujirii pe umerii mei. Era târziu în noapte şi ogorul meu, pe care îl aram atunci, era biroul în care pregăteam şi planificam ziua următoare. Mi-a venit în minte chemarea lui Elisei şi un îndemn puternic de a renunţa la „ogorul meu” şi de a intra în ogorul lui Dumnezeu, pentru că mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii. (Matei 9:37)
Dumnezeu a pus mantaua slujirii pe umerii fiecăruia dintre noi şi este doar o chestiune de conştientizare că aceasta se află pe umerii mei şi pe umerii tăi. Uneori, mantaua poate părea incomodă sau demodată, însă, dacă nu renunţi la ea, sigur îţi va fi de ajutor când va trebui să desparţi apele încercării, aşa cum Elisei a făcut mantaua sul şi a despărţit apele Iordanului. Nu există scop mai înalt şi mai satisfăcător decât acela de a purta mantaua slujirii, pe care a pregătit-o Dumnezeu după măsura fiecăruia.
Te invit, prietene drag, să porţi cu responsabilitate şi bucurie mantaua pusă pe umerii tăi!
Cu prietenie, Dorinel Lăiu
Asociația Adventus
