Dragă prietene,
Se povestește despre o tânără care din adâncul sufletului dorea să Îi slujească Domnului. Astfel, a pornit la pas 200 de mile până la Școala Misionară. Ajunsă, a intrat voioasă în biroul domnului director, și privirea acestuia se opri asupra ei. Fața ei deformată, limbajul greoi și îmbrăcămintea precară îl lăsară fără cuvinte. Cu greu a fost acceptată, iar după 3 luni i s-a comunicat că ar trebui să plece, pe motiv că nu poate fi de niciun folos în slujba lui Dumnezeu.
La ceva timp după aceea, Școala Misionară a început să primească tot mai multe apeluri urgente: era nevoie de un misionar care să meargă într-o zonă în care oamenii deveniseră interesați de vestea bună a salvării. Așa se face că, după doi ani, un misionar a ajuns în sfârșit acolo. Se îndreptă către un grup de oameni adunați, îi salută cordial, se prezentă și începu să cânte, dorind să îi învețe și pe consăteni piesele muzicale. Însă toate cântecele erau cunoscute de aceștia. Uimit, misionarul îi întrebă: Cine v-a învățat aceste cântări? Privirile consătenilor se îndreptară imediat înspre fata timidă, așezată în spate, care, în urmă cu doi ani, fusese la Școala Misionară.
Dacă o fată din junglă a putut câștiga un sat cu singurul ei talant, ce am putea face noi? Ea I-a dat Domnului tot ceea ce a avut, punând în slujba Sa tot ce primise în acele 3 luni.
Ce faci tu cu multele tale daruri/talente? Ce faci cu multele ocazii?
Drag prieten, te îndemn astăzi: Ridică-te și lucrează pentru Dumnezeu! Nu te descuraja, ci pășește înainte în ciuda oricărei limitări care ar putea apărea! Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine. (Isaia 60:1)
Cu prietenie, Marta-Ramona Sasu
AMiCUS Iași
