Dragă prietene,
Tocmai am răsfoit niște pagini pe care le-am scris în trecut, într-o perioadă a vieții fără sens. Cel puțin, așa o vedeam atunci. Mai mult decât atât, mi-era greu să vorbesc cu cineva, pentru că trebuia să schițez o stare de bine. Nu găseam puterea să mă rog sau să studiez, pentru că simțeam că Domnul mi-a luat ceva ce îmi aparținea.
Pentru perioade mai scurte sau mai lungi, lucrurile pot să nu aibă sens. Uneori, suntem în cuptorul aprins și nu știm dacă va exista un mâine în care vom zâmbi ca înainte. Am fost în cuptor de multe ori. Și când ajung acolo, când nu merge nimic, încerc să am în minte faptul că timpul e cel mai bun remediu.
Începem să vedem lucrurile mai clar, privim la șlefuirea noastră și vedem că a meritat. De mână cu Dumnezeu, acum, uitându-mă în trecut, pot aduna aur.
Poate acum ești într-o perioadă bună a vieții, ori speri la una. Cred că unul din cele mai grele lucruri de acceptat e că nu ni se va răspunde la toate de ce-urile noastre, aici, pe pământ. Însă Domnul Se uită la tine și la mine, și oricare ar fi starea noastră, El vrea să ne ridice spre El. Și chiar dacă nu o face acum, cât suntem în procesul acesta, El ne ține de mână mai strâns.
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! (Psalmii 27:14)
Cu prietenie, Ema Bolohan
AMiCUS Târgu Mureș
