Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”
Luca 5:8
Este ceva timp de când mi-a picat în fața ochilor o ilustrație interesantă. Un tânăr se plimba pe străzile unei capitale europene. În apropierea unei săli de concert, o voce feminină i-a captat atenția. Se decide să intre în sală. O tânără interpretează impecabil pe scenă o partitură. La final, sedus de vocea fantastică, o așteaptă pe interpretă și îi cere prietenia. După o anumită reținere, fata cedează și începe drumul prieteniei. La scurt timp, îi găsim într-un hotel. E luna de miere. Fata s-a pregătit de culcare, iar băiatul iese din baie. Stupoare…
Pe noptiera de lângă pat, băiatul observă o serie de accesorii ce l-au tulburat: extensia pleoapelor, o perucă, o proteză, unghiile false… Pentru prima dată, privirea lui întâlnește imaginea iubitei în forma cea mai naturală. Uimit și șocat, proaspătul căsătorit se așează lângă ea și reușește să îngâne timid cuvintele: „Cântă acum, draga mea! Cântă…”
Petru a trecut prin experiența pierderii accesoriilor cu care ne dimensionăm imaginea personală. A căzut jos și a cerut ajutorul. Păcatul este o pacoste de care nu poți scăpa decât dacă Îl întâlnești pe Isus. El te poate redimensiona la valoarea ta reală.
Roagă-te să descoperi frumusețea harului.
Provocare: Umblă cu Isus să vezi frumusețea naturaleței tale.
