…Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi…
1 Împărați 18:42
Una dintre experiențele fulminante și destul de riscante am trăit-o într-un cerc de tineri determinați să urce pe vârful Toaca, din masivul Ceahlău. Era o dimineață nehotărâtă. Un mic grup de nori ne avertiza cu privire la instabilitatea atmosferică. Ne-am echipat și, fără reținere, am pornit în sus. Într-un interval de timp scurt, ne-am pomenit separați: cei rapizi, în față și cei mai neputincioși, în spate. M-am oprit și eu cu cei din urmă. Fiecare dintre ei avea cel puțin un motiv pentru care nu putea înainta. Ce m-a surprins a fost determinarea unora de a urca spre vârf indiferent de situația lor de sănătate. Încercam să-i conving să rămână în urmă. Dar era în zadar… Încet, cu multă perseverență, într-un ritm adaptat nevoilor personale, au urcat muntele. Am rămas cu ei și m-am minunat de forța pe care o poate avea cineva atunci când este conștient că escaladarea se face printr-un acord dintre dorință și putință.
Ilie a trăit acest acord pe Carmel. De șapte ori s-a rugat până când a văzut răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui. Nu renunța după prima încercare cu Dumnezeu. Escaladarea vârfului spre biruință se face cu consecvență și continuitate. Dumnezeu le răspunde celor care nu renunță la răspunsul divin.
Roagă-te să fii consecvent în căutarea lui Dumnezeu.
Provocare: Continuă și azi să urci spre Dumnezeu.
