Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru… Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Luca 22:61p.p.,62
Istoria lui Andras Tamas este tulburătoare. A fost ținut închis în Siberia timp de aproximativ patru decenii. Într-o vizită a unui oficial de rang înalt din Ungaria, autoritățile ruse le-au cerut oficialilor să-și facă timp pentru a sta de vorbă cu Andras Tamas. Nu știau dacă Tamas este maghiar sau nu, din cauza limbii folosite. După vizită, oficialul maghiar a confirmat rușilor că Andras este maghiar dintr-o zonă cu un dialect aparte. Rușii au hotărât să-l elibereze și i-au dat ocazia să se pregătească de plecare.
După aproape patruzeci de ani, Andras Tamas primește o oglindă. Privindu-și fața, rămâne blocat. Câteva lacrimi se pornesc pe obraji. Andras nu-și mai recunoaște chipul. După atâția ani fără oglindă, nu mai știa cum arată.
Petru credea că e stăpân pe propria persoană. Tulburătoare a fost intersectarea privirii sale cu a lui Isus. Plânsul care a urmat, adânc și dureros, a demonstrat cât de înstrăinat era de propria lui persoană. Nu e nimic mai păgubos în aritmetica vieții decât să-ți pierzi propria identitate. Să te adâncești într-o înstrăinare abisală față de tine. Să te pierzi în timp ce trăiești. Să nu știi cine ești în timp ce crezi că performezi.
Când te rogi, cere-I Domnului să te ajute să-ți cunoști identitatea. Nu te rezuma la condiția fizică, ci intră mai adânc în cea spirituală.
Provocare: Scrie pe hârtie cum te vezi tu. Lasă un spațiu liber și seara notează cât de aproape ai fost azi de Dumnezeu.
