VREDNIC

Eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.
Ioan 1:27

Ioan Botezătorul nu se considera demn să fie un umil slujitor al lui Mesia, pe care Îl promova. El își înțelegea corect propria natură păcătoasă, măcar că era un mare profet, apreciat și lăudat de Dumnezeu. El înțelegea foarte bine natura divină a lui Mesia, căruia Îi pregătea calea. Atitudinea lui Ioan dovedește respect și considerație atât față de Dumnezeu, cât și față de rolul pe care i-l încredințase Dumnezeu.

Ioan Botezătorul nu se vedea vrednic să-I lege și să-I dezlege încălțămintea vărului său de fapt, recunoscându-L în El pe Dumnezeul întrupat. Când s-a aflat față în față cu El pentru prima dată, la botezul lui Isus, profetul Ioan a ezitat să-L supună botezului pocăinței pe Cel fără de păcat. A fost nevoie de încurajarea lui Isus ca Ioan să aducă la îndeplinire acest ritual.

Ioan a recunoscut un principiu esențial: vrednicia este o prerogativă pe care nimeni nu și-o ia cu de la sine putere, ci aceasta îi este oferită de Dumnezeu, în mila și îndurarea Sa. Vrednicia celor mântuiți nu este câștigată de efortul lor de a face lucrările lui Dumnezeu, ci de bunătatea lui Dumnezeu de a Se apleca asupra omului slab și neputincios și a-l face în stare să împlinească așteptările lui Dumnezeu.

Salvarea omului din păcat este darul lui Dumnezeu pentru cel care vrea să ia în considerare oferta Lui. Din acest motiv, numai Dumnezeu este vrednic de laudă pentru întreaga epopee a salvării. Oamenii sunt, cel mult, beneficiarii îndatorați de recunoștință față de o salvare care L-a costat atât de mult pe Dumnezeu și atât de puțin pe ei, cei răscumpărați.

Dacă sunt bun și competent într-un domeniu, cine este vrednic, în cele din urmă, să primească slava, cinstea, onoarea?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor