Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă.
1 Petru 3:15
În acest context, teama are o semnificație specială: preocuparea de a nu greși și a nu răni din neglijență pe cei care au nevoie de răspunsurile noastre la întrebările serioase și profunde pe care le au.
În acest sens, teama nu este o îngrijorare cu privire la ce pot face alții rău împotriva noastră, ci grija de a nu comite un rău noi împotriva altora. Un creștin agresiv și irascibil nu este o imagine prea bună a speranței de care oamenii au nevoie disperată.
Teama în legătură cu greșelile proprii ne aduce într-o stare de veghe continuă – lucru foarte benefic pentru combatanții credinței. Oponenții noștri s-ar putea să uite argumentele noastre logice prezentate în susținerea speranței noastre creștine, dar sigur nu vor uita răbdarea și compasiunea de care am dat dovadă în timp ce purtam o discuție în contradictoriu pe teme spirituale. Caracterul unui creștin constituie un argument indirect, uneori mai puternic decât oricare alt argument pe care l-am putea folosi.
Teama de noi înșine ne menține tonusul spiritual în zona de eficiență maximă și echilibru sănătos și salvator. Un cățărător liber a fost întrebat odată de un reporter, care filma ascensiunile sale pe fațadele înalte ale clădirilor din oraș, dacă nu îi este frică în timp ce se află în situația de risc atât de mare.
Răspunsul său a venit în mod surprinzător: „Ba da. Îmi este teamă să nu cad și atunci îmi găsesc echilibrul și forța de a acționa în siguranță.” Interesat, nu?
Care este cea mai mare temere a mea în privința dialogului meu cu cei de altă părere sau credință?
