Am descoperit chiar și un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu.
Faptele apostolilor 17:23
În timp ce se pregătea să-și expună teza filozofică pe înțelesul devoratorilor de noutăți de la poalele Acropolei ateniene, Pavel are o sclipire. În mintea lui se face o conexiune, o scăpărare de lumină de la Dumnezeu. Brusc își aduce aminte că a văzut în cetate un sanctuar pentru un dumnezeu anonim. Foarte bine, va folosi ideea pentru a vorbi despre Dumnezeul lui, pe care atenienii nu-L cunoșteau. Are o bază solidă de la care să-și înceapă disertația. Dacă vreunul dintre ascultători are curiozitatea și curajul să-i urmărească argumentația, va fi în scurt timp de acord cu Evanghelia, pentru care Pavel era pregătit să trăiască și să moară.
Sclipirea este un moment de inspirație de care depinde întreaga construcție de idei salvatoare. Mai mult ca sigur că un asemenea moment de aur al minții este folosit de Duhul Sfânt pentru a-i arăta vorbitorului calea inspirată pe care poate merge în siguranță în direcția cea bună. Deși este adevărat că sclipirea este o performanță a minții omenești, producerea ei nu este doar rezultatul antrenamentului sau capacității înnăscute și formate a gânditorului. Îi place Duhului Sfânt să folosească asemenea momente astrale pentru a oferi instrumentului uman bucuria de a fi colaborator cu Dumnezeu.
Faptul că Dumnezeu acționează în acest fel nu ar trebui să ne facă să așteptăm pasiv ivirea unor asemenea momente prielnice ale luminii. Dumnezeu colaborează foarte bine cu mințile active și dedicate cauzei Sale. Efortul uman Îi oferă Inspirației ocazia de a Se manifesta abundentă și plină de binecuvântare pentru vorbitor și pentru ascultători.
Cui atribui meritul pentru momentele de sclipire care îmi sunt facilitate prin Duhul Sfânt?
