Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!
Isaia 60:1
Redeșteptarea este mai mult decât trezirea din somn dimineața. Ori de câte ori s-ar repeta, aceasta rămâne doar deșteptare.
Ar mai fi și o deșteptare care se referă la un moment de învățare și înțelegere a sensurilor unui lucru. O asemenea deșteptare este importantă, deoarece vom folosi mai bine acel lucru aflat la îndemână, dar pe care nu am știut să îl folosim la justa lui valoare.
Redeșteptarea este o experiență asemănătoare cu deșteptarea de dimineață. Înainte de deșteptare, viața fizică funcționează la ralanti, iar activitatea creierului se rezumă la odihnă și vise. După trezirea din somn, inima începe să bată mai puternic, respirația se accelerează, toate organele se pun mai bine în acțiune și viața în ansamblul ei începe să dea randament.
Redeșteptarea este o alegere personală în urma apelului lui Dumnezeu la trezire spirituală și acțiune prin credință. Îndată după ascultarea chemării divine, credinciosul își dă mai bine seama de propriile nevoi spirituale și devine conștient și de durerile și nevoile celorlalți care depind de el pentru a fi soluționate. În cursul redeșteptării se intensifică experiența neprihănirii prin credință, care se manifestă vizibil prin dedicarea vieții mai mult lui Dumnezeu și celor din jur.
Redeșteptarea este transmisibilă. Prietenii, colegii, rudele și ceilalți văd roadele Duhului Sfânt în viața celui redeșteptat și lucrul acesta le dă curaj și dorință să încerce și ei așa ceva. Apoi redeșteptarea începe să se facă simțită în biserică și în societate. Cu această ocazie, cei din jur se vor polariza. Unii vor primi cu bucurie noutatea, ceilalți doar vor critica.
Ce ar mai fi necesar de făcut în viața mea pentru a deveni un nucleu de redeșteptare spirituală?
