PIOȘENIE

Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.
1 Timotei 4:7

Pavel pune în contrast două perspective asupra vieții și activității unui slujitor tânăr al lui Dumnezeu. Una este cultura invențiilor și a imaginației umane, care poate genera tomuri de literatură și teorii despre lume și viață. Alta este calea dependenței de Dumnezeu în devoțiune și consacrare personală, care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și descoperirile Sale. Pavel numește această din urmă variantă „evlavie”.

Pioșenia, sau evlavia, se bazează pe realitatea existenței și manifestării lui Dumnezeu. El are un plan general și un plan particularizat.

În contul devoțiunii personale, Dumnezeu descoperă și transmite atât o imagine de ansamblu a planului Său, cât și o aplicație la misiunea personală a celui care se consacră lui Dumnezeu. Viziunea personală a omului evlavios este într-o continuă transformare și adaptare față de planul lui Dumnezeu descoperit prin studiu și rugăciune.

Evlavia presupune în primul rând o viață ferventă de rugăciune și consacrare, apoi o acțiune plină de dragoste și compasiune pentru cei din jur. Semenii nu pot cunoaște prea multe despre timpul altora petrecut cu Dumnezeu, dar pot constata asemănarea oamenilor evla­vioși cu Dumnezeul căruia I se închină. O asemenea componentă a vieții de slujire publică îl face pe omul pios credibil și de încredere în ce privește mesajele și sfaturile sale de natură spirituală. Competența spirituală este un rezultat al devoțiunii personale și al bogăției sufletești ale omului pios.

Cum ar evalua oamenii din jur calitatea evlaviei mele practice și a competenței mele spirituale?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor