Noi dar suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos.
2 Corinteni 5:20
Când sora mea Diana m-a sunat și m-a întrebat ce fac, i-am spus tot adevărul. I-am spus totul despre stresul pe care îl aveam în timp ce mă pregăteam pentru un eveniment la serviciu și, simțindu-mă ca un adevărat martir, am exclamat: „Cineva ar trebui să-mi dea un premiu!”
În ziua evenimentului meu, când am văzut un bărbat trecând pe lângă fereastra biroului meu cu un aranjament floral superb, am știut imediat că era pentru mine din partea Dianei. Am avut dreptate, doar că felicitarea nu era semnată doar de ea. Era semnată și de mama mea, de ceilalți cinci frați ai mei, de doi dintre nepoți și o nepoată.
A fost uimitor! Era doar un singur lucru – pe felicitare scria: „Nu pari să ne admiri niciodată.” Am citit-o din nou. „Trebuie să fie o greșeală”, m-am gândit eu. Poate că ar fi trebuit să pun mai multe întrebări și să fiu mai interesată de ceilalți.
„Florile au venit și sunt superbe!” i-am spus Dianei în mesageria vocală. „Îți mulțumesc că ești atât de grijulie! Dar felicitarea spune că se pare că nu vă admir niciodată, iar eu chiar vă admir, vă admir pe toți, și voi încerca să mă exprim mai bine pe viitor.”
În scurt timp, ea a sunat înapoi.
– Felicitarea trebuia să spună: „Nu încetezi să ne uimești!”
Am râs, dar ea nu a fost amuzată.
– Îi voi suna și îi voi pune să o refacă! a exclamat ea.
– Nu-ți face griji pentru asta, am asigurat-o. Asta va fi o poveste grozavă!
Câteva zile mai târziu, am primit o felicitare mare și frumoasă de la florărie. De data aceasta, și nu glumesc, scria: „Se pare că nu ne uimești niciodată!” I-a luat ceva timp Dianei să vadă umorul în toate acestea, dar am râs de multe ori despre asta. Am observat, de asemenea, cât de distructivă ar fi fost experiența dacă nu aș fi verificat cu ea mesajul pentru ști ce a vrut sa spună exact.
Dumnezeu m-a chemat să fiu florarul Său, să transmit mesajul Său lumii. Atât în felul în care trăiesc, cât și în ceea ce spun. Am înțeles eu bine?
autor: Cheri Corder
