Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
Ioan 10:11
O altă comparație favorită folosită de Învățătorul oamenilor – pe lângă cea din domeniul agricol – este preluată din creșterea și îngrijirea animalelor, mai precis din oierit. Atunci când Povestitorul vorbește despre păstorul cel bun care este trup și suflet pentru oile sale, pentru care este gata să-și dea și viața, referirea este cât se poate de clară la sacrificiul suprem al Salvatorului divin pentru recuperarea oamenilor. La momentul relatării acestei parabole, prea puțin erau ascultătorii Săi conștienți de semnificația profundă a cuvintelor Lui.
Principala preocupare a oricărui păstor sunt oile sale. El trăiește și moare pentru ele. Dacă este nevoie, își pune viața în pericol să le caute și să le recupereze pe cele pierdute, bolnave sau cu tulburări de comportament. În viața turmei pot apărea cazuri de gălbează, de exemplu, când ficatul bietelor ovine este afectat, ceea ce duce la devierea comportamentului și la expunerea la pericole suplimentare. Atunci grija păstorului este și mai mare.
Căpierea oilor are un corespondent dureros în viața bisericii, pe care Marele Păstor împreună cu ajutoarele Sale trebuie să-l gestioneze. Este vorba despre apostazie sau semne de înclinare spre aceasta. Un prim element de prevenție este calitatea hranei și hrănirii. David spune în Psalmul 23 că Domnul îl conduce la pășuni verzi și la ape de odihnă. Simbolul se referă la asigurarea condițiilor optime de îngrijire, în confort și siguranță. În consecință, beneficiarul grijii divine nu ar mai vrea să plece niciodată din casa lui Dumnezeu. Simbolul nu mai are nevoie de interpretare. Calitatea serviciilor păstorului este secretul integrității și sănătății turmei sale.
În ce măsură grija mea față de oamenii din jur poate fi asemănată cu a bunului Păstor?
