Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.
Faptele apostolilor 17:30
Neștiința în sine poate fi înțeleasă și tolerată. Dar, dacă necunoașterea este rezultatul lipsei de preocupare și interes, lucrurile se schimbă. Noi devenim responsabili pentru lucrurile pe care le-am fi putut afla, dacă depuneam interes, și pentru toate lucrurile pe care le-am fi putut face, dacă eram suficient de interesați și doritori.
Vorbind în Atena unui auditoriu mai mult decât select, Pavel a folosit ocazia de a-și prezenta misiunea în cel mai solemn mod posibil. Probabil că ascultătorii săi au fost șocați sau dezgustați de un asemenea apel.
Însă aceea a fost ocazia lor de aur. Cu puțină bunăvoință, ar fi putut folosi acel moment prielnic de a pătrunde în tainele și bogăția gândirii creștine, pe care Pavel a prezentat-o într-o manieră cât se putea de atractivă.
Cu siguranță că vorbitorul a luat în considerare lipsa de informații și nepregătirea ascultătorilor săi pentru un asemenea subiect precum pocăința. De aceea Pavel tratează neștiința lor cu atenție și speranță, încurajându-i să nu se simtă complexați de lipsa cunoștințelor elementare în materie de Biblie și salvare. Imaginea lui Dumnezeu din apelul său este atât plină de har și îndurare, cât și suficient de fermă pentru a nu fi trecută ușor cu vederea. Necunoștința atenienilor cu privire la convertire și renaștere spirituală putea fi recuperată ușor cu puțină bunăvoință. Era necesară doar o decizie din partea lor.
Cum voi rezolva problema neștiinței mele în domenii cărora le va veni vremea să fie clarificate?
