Ferice de omul care (…) Își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui.
Psalmii 1:1,2
Printre trăsăturile omului spiritual descris în primul psalm se numără și reflectarea îndelungată și profundă asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Acest exercițiu are ca scop o mai bună înțelegere de sine în lumina adevărului divin. Acest tip de meditație are în vedere clarificarea convingerilor despre Dumnezeu și despre viață, pentru o mai bună relaționare cu Dumnezeu și cu lumea din jur.
Spiritualitatea nu este un lucru dat, pe care unii îl primesc și la care alții nu au acces. Viața spirituală este o alegere serioasă și sinceră, o preocupare continuă și profundă cu rezultate excepționale în timp.
Meditația biblică este diferită de studiu, atât în ceea ce privește profunzimea, cât și orientarea gândurilor. În timp ce studiul adună date, idei, resurse pe care le sistematizează și le clarifică în perspectiva de a le face limpezi, gata de a le transmite altora sau forurilor academice interesate, meditația caută sensul și semnificația vieții, în general, și a vieții personale în relație cu Dumnezeu, în mod special.
Meditația religioasă este purificatoare și transformatoare, în timp ce studiul biblic sporește nivelul cunoștințelor și dezvoltă competența de învățare în folosul altora. Meditația se dezvoltă în profunzime, studiul cucerește noi teritorii ale cunoașterii. Meditația sporește dragostea de Dumnezeu și de oameni, studiul dezvoltă puterea de a administra și a transmite cunoștințe, informații. Cele două se împletesc într-o experiență care face viața spirituală înfloritoare și împlinită. Ambele solicită planificare, efort și timp de calitate.
Cum pot să îmi dezvolt și să îmi coordonez mai bine următorul meu program de studiu și meditație spirituală?
