Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.
Luca 15:25
Jocurile” din textul de mai sus sunt o formă de manifestare a bucuriei pentru recuperarea fiului rătăcitor. Este interesant că această bucurie îi produce întristare fratelui mai mare, care se întorcea obosit de la munca câmpului. Dar nu oboseala era principala cauză a indispoziției sale sufletești, ci altceva, mai profund și mai complicat – relația cu tatăl și cu propria lui familie.
Dintr-o altă perspectivă, jocul face parte din viață și constituie semnul sănătății și al dezvoltării normale. Întreaga creație cunoaște acest fior al mișcării în ritmul muzicii sau mișcarea în sine constituie o muzică prin care este exprimată încântarea de a trăi, bucuria și pasiunea vieții.
Pentru cei mici, care descoperă lumea și viața, jocul este ocupația de bază prin care învață și se formează pentru viață. Păpușile fetițelor și mașinuțele băiețeilor nu sunt simple jucării neînsuflețite, ci ființe și lucruri care trebuie respectate și îngrijite ca atare. Jocul este cel mai important exercițiu de formare a deprinderilor și de dezvoltare a caracterului.
Ca și viața însăși, jocul are reguli, tehnici și obiective, iar respectarea lor formează principii sănătoase de viețuire și conviețuire socială. Aceste reguli trebuie afirmate clar și, cu cât mai puține excepții de la regulă, cu atât mai bine. Existența principiilor nu ar trebui să împiedice cu nimic manifestarea curiozității și a experimentării, pe lângă interesul pentru obiectul de studiu. Jocul ne învață foarte bine iubirea și respectul față de oameni, față de natură și față de Dumnezeu.
Câtă bucurie nevinovată și inovatoare îmi aduc jocurile mele preferate, fără să devină dependențe toxice și păgubitoare?
