După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări.
Luca 2:46
Adolescentul Isus purta un dialog cu învățătorii din Israel. Îi asculta mai întâi și apoi le punea întrebări. Dacă această conversație s-a prelungit pe durata a trei zile consecutive înseamnă că dialogul era interesant și de valoare pentru învățători și pentru Isus, care avea 12 ani.
Cunoștințele și explicațiile învățătorilor Îi clarificau tânărului Isus aspecte strict personale legate de propria Sa identitate și misiune. Învățătorii nu aveau cum să știe acest lucru, dar, și dacă ar fi aflat, nu ar fi dorit să accepte o asemenea mesianitate ca cea a lui Isus, bazată pe sacrificiul suprem. Modelul de mesianitate construit de mintea lor se baza pe triumful omenescului lor național și naționalist, nu pe refacerea spirituală a ființei umane într-o Împărăție care nu era din lumea aceasta.
Curiozitatea învățătorilor evrei era alimentată de întrebările esențiale și deosebit de profunde pe care acest proaspăt fiu al Torei le formula cu o inocență zdrobitoare. Ar fi fost interesant ca acest dialog să se poată prelungi și peste anii slujirii publice a lui Isus, iar învățătorii Torei să devină ucenicii Săi. Ar fi fost într-adevăr interesant, dar nu a fost posibil, deoarece acești învățători nu doreau să mai primească învățătură. Ei aveau numai de dat și nu mai doreau să primească nimic altceva.
În situații de acest gen, lanțul binecuvântărilor se rupe, iar cunoștința încetează să mai fie autentică. Este asemenea izvorului, care, numai alimentându-se din pânza freatică profundă, poate oferi lichidul vital și proaspăt. La fel, și învățătura este autentică atâta vreme cât este primită permanent de la Sursă și oferită generos mai departe.
Dialogul presupune schimb de informații și învățătură. În dialog există un fel de parteneriat, egalitate, drept la cuvânt și la opinie. În esență, dialogul este un exercițiu al iubirii de oameni și al iubirii de adevăr.
Cum pot face dialogul meu autentic și mai eficient?
