ARDOARE

Îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine.
2 Timotei 1:6

Ardoarea este o stare sufletească de excepție, când întreaga ființă și toate energiile sufletului sunt concentrate cu pasiune pentru un scop, o cauză sau o persoană, respectiv pentru Dumnezeu. Ardoarea este efervescența spirituală care se poate transmite și altora în mod eficient și fericit. Fervoarea spirituală este semnul unei consacrări fără rezerve, o experiență și o trăire a bucuriei de a aparține unei cauze. Această revărsare emoțională declanșează resurse fizice și emoționale care pot realiza lucruri neobișnuite.

Iată de ce Pavel îl sfătuiește pe Timotei să-și tureze motoarele la maximum. Darul lui Dumnezeu la care face aici referire apostolul este complexul de dotări spirituale primite cu ocazia punerii sale în slujbă și a hirotonirii sale ca slujitor al Evangheliei. Timotei trebuia să se roage cu pasiune, să studieze Cuvântul cu entuziasm, să predice cu forță, să-i iubească pe oameni cu toată inima, să apere adevărul cu patos și să se încreadă în Dumnezeu cu speranță nemărginită. Charles Spurgeon avea să spună mai târziu că un adevărat ucenic predicator trebuie să fie în stare să dea foc fluviului Tamisa, dacă vrea să aibă succes în lucrare.

Incandescența spirituală autentică nu este rezultatul sforțărilor personale de a da emoțiilor pozitive frâu liber și nu înseamnă nici scoaterea lor de sub controlul minții sănătoase. O asemenea cale duce repede la fanatism și chiar la suferință psihică. A fi plin de Duh înseamnă mai degrabă a fi dedicat fără rezerve lui Dumnezeu și a permite desfășurarea de putere divină a Duhului în sufletul și viața personală. Faptul de a fi ghidat de Duhul Sfânt presupune supunere și dependență, nu o inițiativă personală fără discernământ.

De unde îmi pot alimenta în mod sănătos și sigur entuziasmul credinței?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor