Garrett știa că în urmă cu trei luni I-ar fi putut cere lui Dumnezeu să îl învețe cum să supraviețuiască orei de istorie a doamnei Weston. Nu era sigur însă că voia să audă ce avea Dumnezeu de spus. Așa că, în schimb, a rostit repede o rugăciune la finalul sesiunii lui de douăsprezece minute de învățat în noaptea dinaintea examenului final:
– Doamne, Te rog să mă ajuți să mă descurc mâine la testul de istorie! Știu că nu vrei să pic și să ajung să am stimă de sine scăzută și să îmi petrec viața dormind într-un canal, așa că am încredere că Tu vei lucra la inima doamnei Weston, ca să pot lua nota zece. Mulțumesc, Doamne!
După ce s-a rugat, Garrett a fost sigur că Dumnezeu va avea grijă de el.
Ei bine, poate nu chiar sigur.
Înainte să înceapă testul a doua zi dimineață, Garrett descoperise o cale sigură pentru a lua nota zece, în caz că Dumnezeu nu îi ascultase rugăciunea. Nu numai că avea scrisă pe braț enciclopedia istoriei Americii, dar se așezase în bancă astfel încât lucrarea celui mai deștept copil din clasă să fie în raza lui vizuală. Cu Dumnezeu, copiuțele și fiul lui Einstein, Garrett era asigurat.
Citește Iacov 1:6-8
Ce este greșit în a fi „nehotărât și nestatornic”?
Dacă i-ai cere mereu unei prietene să îți spună cum să ajungi la ea acasă, dar ai folosi mereu un alt drum și apoi te-ai plânge că te-ai pierdut – probabil că nu ți-ar mai spune iarăși pe unde să o iei. Tot la fel, Dumnezeu știe că nu are niciun rost să îți arate adevărul dacă nu ești gata să asculți și să te supui.
Dumnezeu dă înțelepciune din plin (Iacov 1:5) oricui o cere. El Se așteaptă ca tu să te încrezi în dorința și capacitatea Lui de a răspunde cererilor tale. Se așteaptă să ai suficientă încredere în El încât să acționezi pe baza adevărului pe care ți-l arată – să Îi urmezi indicațiile, să mergi pe calea Lui, să faci ceea ce spune.
Credința necesită încredere. Îndoiala naște planuri de rezervă. Cel nestatornic nu știe ce vrea. O parte din tine vrea adevărul lui Dumnezeu, o parte din tine nu îl vrea. O parte din tine vrea să asculte, cealaltă nu vrea.
Să nu crezi însă că ai nevoie de o credință fără pată înainte ca Dumnezeu să îți răspundă. Nicio ființă omenească nu are încredere deplină. Dumnezeu vrea o credință care strigă: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24).
Cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
Iacov 1:6-8
