Părinții Juliei stăteau pe trotuar studiind zăpada de pe acoperișul garajului.
– Nu sunt urme de pantofi, a spus tatăl ei. E doar vântul.
– E ciudat cum vântul a lăsat mici urme de la fereastra Juliei până la marginea acoperișului care este cel mai aproape de gard, a observat mama ei, apoi a dat jos zăpada de pe partea aceea de gard și a făcut și mai multe urme de la gard până pe trotuar.
– Bine, poate că sunt urme, dar nu sunt ale ei, a spus tatăl ei. Am întrebat-o. Spune că nu se strecoară noaptea afară.
– Și atunci cum crezi că au ajuns acolo?
– Nu știu.
– Deci nu o să facem nimic în privința asta?
– Nu.
Citește 1 Samuel 2:12-17, 22-25
Cine are de pierdut atunci când părinții fac pe naivii?
Fiii lui Eli au făcut niște rele de nedescris – echivalentul furatului banilor din coșulețul pentru daruri și al abuzării sexuale a femeilor în biserică. Păcatele lor au fost trecute cu vederea, măcar în parte, pentru că tatăl lor știa ce făceau și a refuzat să îi corecteze. Era prea naiv să creadă ceea ce oamenii îi spuneau – sau cel puțin prea încet în a-i opri, chiar și când Dumnezeu l-a avertizat.
În unele zile ești mai isteț decât părinții tăi, chiar și dacă îți folosești numai jumătate de creier. Dar a profita de neștiința lor temporară pentru a face răul este ca și cum ai profita de șansa de a bea detergent de toaletă. Nu ai lăuda părinții unui copilaș de doi ani dacă nu ar elimina toate pericolele din casă – dacă nu ar încuia undeva substanțele dăunătoare și nu ar ascunde medicamentele într-un loc unde copilul să nu ajungă la ele. Ai fi trist și speriat. Libertatea dincolo de limitele sănătoase nu este deloc libertate.
Nu mai ai doi ani. Ești responsabil pentru binele tău. Îți rănești părinții atunci când alegi să faci răul. Îi rănești și pe alții. Dar cel mai tare te rănești pe tine. Dacă părinții tăi nu te opresc, oprește-te tu! Dacă nu te confruntă atunci când ieși pe fereastră, găsește pe cineva care o va face.
Apropo, Eli și fiii lui nu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. L-au ignorat pe Dumnezeu și au murit pentru păcatele lor (1 Samuel 4:11-18).
Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat.
1 Samuel 2:17
