Dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.
Isaia 43:2
În sfârșit, am simțit dorința de a scrie. Am pus apă la încălzit pentru un ceai de afine și m-am așezat la computer. De la moartea soțului meu, cu câteva luni în urmă, nu prea am vrut să rămân singură cu gândurile mele, așa că scrisul nu era pe lista mea de lucruri de făcut. Dar azi a fost altfel. M-am așezat în fața computerului și, spre surprinderea mea, cuvintele au început să curgă. Mi-a făcut bine să le scot la iveală, dar, fără să îmi dau seama, am uitat complet de apa pusă pe foc, concentrându-mă pe ceea ce scriam din inimă.
Când mi-am adus aminte, era deja prea târziu. O singură privire spre vasul care începea să se înroșească mi-a fost de ajuns ca să știu că mai erau doar câteva minute până să ia foc. Am oprit focul în grabă și ar fi trebuit să mă opresc acolo – dar, nu! M-am gândit că ar fi o idee bună să răcesc vasul în chiuvetă și am început să îl mut. Acesta era un vas special, conceput să se încălzească mai eficient și, deși era aproape în întregime din oțel inoxidabil, partea de jos, pe exterior, avea un model circular din inserții de aluminiu. Când am ajuns cu vasul deasupra chiuvetei, am realizat cu groază că metal lichid curgea din el pe podea, formând mici scântei și flăcări pe linoleumul din bucătărie. Panică totală – am împins vasul înapoi spre aragaz.
Mai târziu, după ce am stins micile flăcări de pe podea și am privit pagubele, am simțit deopotrivă groază și recunoștință. Dacă acele picături de aluminiu topit ar fi căzut pe picioarele mele goale, așa cum obișnuiam să stau în casă? Și, în același timp, de ce nu s-a întâmplat asta? Singura explicație pe care o găsesc vine de la modelul pe care l-am observat pe podeaua arsă: două semicercuri arse exact acolo unde îmi erau picioarele, cu o margine de siguranță în formă de inimă, de aproape cinci centimetri, în jurul lor.
Protecția lui Dumnezeu s-a manifestat în acel moment. Și, chiar dacă m-au așteptat multe alte încercări după moartea soțului meu – încercări pe care le-aș fi putut înfrunta dintr-un scaun cu rotile –, am rămas cu amintirea intervenției lui Dumnezeu în bucătăria mea, în acea dimineață. Această amintire încă arde puternic în mine – ca o asigurare a dragostei Sale pentru mine.
autor: Carolyn Huffstickler
