Să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde.
1 Tesaloniceni 4:13
În urmă cu câțiva ani, soțul meu, cu care eram căsătorită de aproape treizeci și nouă de ani, a murit din cauza bolii Parkinson. Timp de zece-doisprezece ani am încercat să aflăm ce boală are. Consultațiile la un neurolog și la alți specialiști pe parcursul evoluției bolii au ajutat la stabilirea diagnosticului. Cei trei fii ai mei, socrii și prietenii m-au ajutat să trec prin această perioadă dificilă. Spre final, am decis să îl internăm într-un centru de îngrijire paliativă. Atunci am realizat cine ne erau prietenii apropiați. Ei ne-au sprijinit familia în atât de multe moduri! Într-o vineri seara, o doamnă, membră și ea a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, ne-a adus supă de cartofi făcută în casă și un puzzle. A fost o surpriză minunată, mai ales că nu plănuiserăm ce vom mânca la cină. I-am mulțumit și am întrebat-o de ce a adus puzzle-ul. Mi-a spus că ne va da ceva de făcut în timp ce soțul meu se odihnește. Din când în când, venea să-l viziteze și aducea alt puzzle după ce îl terminam pe celălalt. La centrul de îngrijire, am observat că și alți angajați și vizitatori puneau câte o piesă când intrau în cameră să-l îngrijească sau să-l viziteze. Îmi aducea zâmbetul pe buze să văd cum puzzle-ul prinde contur.
Recent am mers la un serviciu memorial pentru mama unei prietene. Pastorul a vorbit despre starea morților și a ținut un studiu biblic detaliat despre ce se întâmplă atunci când o persoană moare. Am fost impresionată de cât de clar a prezentat învățătura biblică. A făcut un apel, invitând oamenii să-și reînnoiască relația cu Dumnezeu și să-i pună întrebări după program. Stăteam lângă o prietenă catolică și mă întrebam ce părere are. Am văzut-o mergând la pastor după slujbă, pentru a-i mulțumi și a-i spune cât de mult i-a plăcut mesajul.
Ieri, verișoara mea m-a întrebat dacă ar trebui să fie unsă cu untdelemn, din cauza durerilor extreme pe care le are după operația la un picior fracturat. Se află într-un azil pentru recuperare și are leucemie. I-am spus că mi se pare o idee bună. Mi-a spus că îi aduce pace faptul că familia, biserica și prietenii se roagă pentru ea. Soțul meu, verișoara mea și mama prietenei mele știu că moartea este un „somn” și că următorul lucru pe care îl vor vedea va fi momentul când Isus va veni să-i trezească, pentru a merge împreună cu El în cer. Dumnezeu ne iubește pe fiecare cu o iubire veșnică. Nu trebuie să ne întristăm, ca aceia care nu au nădejde.
autor: Gyl Bateman Walker
