Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”
Luca 24:32
Aceste cuvinte au fost rostite de prietenii lui Isus după ce și-au dat seama Cine mersese cu ei spre Emaus. Ție îți arde inima în tine după ce petreci timp citind din Cuvântul lui Dumnezeu?
Prietenii s-au grăbit să se întoarcă la Ierusalim să le spună ucenicilor. Acolo, Isus S-a arătat grupului. Erau cu toții uimiți și nu puteau crede că El era viu. Tot astfel, trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pe cont propriu, ca să știm ce ne rezervă viitorul. Isus a rămas să-i încurajeze și să-i întărească pe urmașii Săi timp de patruzeci de zile după înviere. Până în ziua înălțării Sale la cer, erau deja aprinși de zel pentru El. În fiecare zi se adunau pentru a se ruga și a-L implora cu umilință pe Dumnezeu. Se închinau zilnic în templu, se întâlneau în case și își împărțeau cu bucurie mesele (vezi Faptele apostolilor 1:14; 2:46). Prietenele mele, acum este momentul să ne rânduim viețile astfel încât să putem studia împreună în case și să ne unim în rugăciune cu alții care caută o umblare mai apropiată cu Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, primii credincioși au crescut în credință și au primit darurile de a predica și de a vindeca cu îndrăzneală. Putem să ne așteptăm să primim aceleași lucruri, și chiar mai mult, pe măsură ce căutăm să-L cunoaștem în profunzime pe Dumnezeu.
Folosirea acestor daruri i-a dus pe Petru și pe Ioan în închisoare. A doua zi dimineață, la judecată, conducătorii au fost uimiți de îndrăzneala lor, pentru că știau că acești oameni erau simpli și fără școală. Dar i-au recunoscut ca prieteni ai lui Isus (vezi Faptele apostolilor 4:13).
Sinedriul s-a temut să-i condamne pe Petru și pe Ioan, de frica unei revolte, așa că le-a poruncit să nu mai predice și să nu mai vindece în Numele lui Isus. Apostolii au răspuns: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” (Faptele apostolilor 4:20).
Surorilor, pot alții să vadă că suntem prietene ale lui Isus? În timp ce scriu aceste cuvinte, îmi arde inima de dorința de a fi curajoasă ca Petru și Ioan. Ca și ei, vreau să pot exclama: „Nu pot să nu îmi împărtășesc experiențele.” Dar voi? Tânjiți după aceeași experiență? Să ne hotărâm să Îl urmăm și să Îl cunoaștem pe Dumnezeu; apoi, pe măsură ce vom umbla alături de El, inimile noastre vor arde ca un foc.
autor: Elizabeth Versteegh Odiyar
