Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale.
Psalmii 103:2,3
Când fiica mea, Daria, avea doar un an și jumătate, a suferit o accidentare gravă la cap, care, din nefericire, i-a afectat creierul. Un an mai târziu, familia noastră a găsit-o inconștientă, iar pupilele ei abia se mai mișcau. După ce am sunat la centrul medical de urgență, paramedicii au ajuns imediat, dar toate încercările lor de a o resuscita au fost fără succes. A rămas inconștientă timp de treizeci și cinci de minute. În disperarea noastră, L-am chemat pe Dumnezeu în ajutor. Tot acest timp ne-am rugat cu stăruință, amintindu-ne instrucțiunile din Biblie despre puterea rugăciunii: „Rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Ca familie, ne-am mărturisit păcatele și am promis să Îi slujim lui Dumnezeu pentru tot restul vieții noastre dacă ne va salva fiica.
Daria a fost diagnosticată cu epilepsie, iar eu am refuzat cu încăpățânare să cred – până la următoarea criză. Am aflat că, atunci când se inflamează pentru o perioadă îndelungată, creierul nu mai funcționează cum trebuie. Adesea, acest lucru lasă o persoană cu dizabilități severe și incapacitate cognitivă. Dar Dumnezeu încă face minuni. Testele făcute fiicei noastre au arătat cum creierul ei nu fusese deloc afectat de criză.
A doua criză a fost un moment de mare tristețe și disperare. Dar încă o dată, Domnul Și-a arătat puterea și autoritatea asupra bolii și asupra vieților noastre. Prima dată ne-a dat înapoi un copil sănătos. A doua oară, am uns-o cu untdelemn, după Cuvântul lui Dumnezeu, și Domnul a vindecat-o pe deplin. Medicii nu și-au putut crede ochilor după examinare. Creierul ei era complet sănătos. Iar eu nu mă mai opream din a spune tuturor cum Domnul a vindecat-o.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fiica mea are acum șaptesprezece ani și că nu a trebuit să ne mai gândim vreodată la acel diagnostic sever. Domnul a vindecat-o complet, iar eu Îi voi fi veșnic recunoscătoare. Chiar dacă nu înțelegem întotdeauna felul în care Dumnezeu alege să răspundă rugăciunilor noastre, să nu uităm că El este același Dumnezeu plin de dragoste și astăzi, ca și în vremurile de odinioară! Să le amintim și altora că „mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1)!
autor: Yana Kosian
