Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos!
Filipeni 4:19
Telefonul meu mobil a sunat când am ieșit din cabinetul medical. Soțul meu, Norman, mi-a explicat: „Trebuie să vii acasă. Mario a fost rănit.” El a continuat spunând că, după ce a intrat în casă, mi-a auzit pisica plângând puternic din garaj. A deschis ușa garajului și l-a găsit atârnat de piciorul drept din spate. Mario nu a opus rezistență în timp ce Norman îl scotea cu grijă de pe ușa garajului. Se pare că pisica mea foarte zburdalnică a sărit de pe acoperișul mașinii mele pe ușa garajului și nu a fost suficient de rapidă să coboare în timp ce eu închideam ușa de la distanță și plecam la întâlnire.
Când am ajuns acasă, l-am găsit pe Mario târându-și dureros piciorul rănit. La veterinarul de la urgență, piciorul său a fost curățat și ras cu grijă. O tăietură adâncă de un centimetru a scos la iveală tendoanele și oasele, precum și o fractură de tibie. La externare, mi s-au dat medicamente, pansamente zilnice și instrucțiuni ca veterinarul nostru să îl verifice din nou peste trei zile.
Norman fiind plecat într-o călătorie, am apelat la ajutorul prietenei mele Trish. Mai întâi, l-am înfășurat pe Mario într-o pătură, lăsându-i piciorul rănit la vedere, pentru ca eu să îl bandajez. Lacrimile îmi curgeau pe față în timp ce îndepărtam pansamentul lipit de rana lui. Această rutină a continuat timp de paisprezece zile în încercarea de a salva piciorul rănit.
Într-o seară, la ora zece, am constatat că pansamentul îi căzuse de pe picior.
În ciuda eforturilor noastre, nu am putut salva piciorul. Din cauza unei infecții grave, amputarea a devenit necesară pentru a-i salva viața. În prezent, este fericit și sănătos, fie că doarme în patul meu, fie că iese afară și urmărește păsările. Știu că lui Dumnezeu Îi pasă de micile Sale creaturi. El observă când cade o vrabie. Dar cu cât mai mult ne iubește pe tine și pe mine, cei pe care îi numește ai Săi!
autor: Rose Neff Sikora
