Voi însă iubiți-i pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb, și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori, și cu cei răi.
Luca 6:35
Eram obosită, rănită și frustrată. Mai devreme în cursul zilei, fusesem atacată verbal de un membru furios al familiei. Fusese răutăcios. Deși nu făcusem ceea ce fusesem acuzată, pentru a îndrepta lucrurile, ar fi fost nevoie de timp și de bani – două lucruri pe care nu prea le aveam. Și acum eram în drum spre încă una dintre multele consultații medicale. Nu era o zi bună.
Am intrat în parcare și, chiar în fața ușii, am observat locul de parcare perfect. Cel puțin un lucru mergea bine. În timp ce mă îndreptam spre locul de parcare, o altă mașină s-a strecurat în fața mea. Iritată de tupeul șoferului nepoliticos, am oprit și m-am holbat la femeia de la volan. Era evident că mă îndreptam spre acel loc. Cum îndrăznea să-mi fure locul? După ce m-am asigurat că a văzut nemulțumirea mea, am condus până la un alt loc de parcare, mult mai departe de ușa cabinetului medical. Măcar această femeie nepăsătoare știa că sunt nemulțumită de ea.
Când am ieșit din mașină, am văzut aceeași femeie venind spre mine în parcare. M-am pregătit pentru asaltul ei verbal și am plănuit să-i spun ce părere am despre ea. Și apoi mi-a spus: „Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să-ți iau locul de parcare. O să-mi mut mașina și poți parca acolo. Doar că artrita îmi provoacă multă durere, iar când am văzut locul ăla, m-am dus spre el înainte să-mi dau seama că te îndreptai spre același loc.”
Stând în acea parcare, mi-am dat seama că îi interpretasem complet greșit intențiile. Știam că această străină îmi arăta mult mai mult din dragostea lui Isus decât îi oferisem eu. Și mi-a fost rușine. Cuvintele mele de furie au rămas nespuse. În liniște, am rugat-o să mă ierte și i-am spus că nu trebuie să își mute mașina. Ce umilință să-mi dau seama că eu eram cea care avea nevoie de iertare pentru spiritul meu aspru și prea rapid în a judeca.
În acea parcare, mi-am schimbat părerea. Dumnezeu îmi trimisese un mesaj de îndurare și iertare. Un mesaj pe care vi-l împărtășesc în speranța că, asemenea mie, nu veți uita niciodată să fiți bune și milostive – atunci lumea va ști că aparținem lui Dumnezeu.
autor: Faye Acuff
