ASCULTĂTORUL TĂCUT

Înainte să Mă cheme, le voi răspunde; înainte să isprăvească vorba, îi voi asculta.
Isaia 65:24

În anii de studii postuniversitare, am văzut de multe ori mâna lui Dumnezeu la lucru în orarul și sarcinile mele. La înscriere, am intrat pe lista de așteptare pentru două grupe ale aceluiași curs. Secretariatul m-a repartizat într-una dintre ele, dar cred că Domnul a fost Cel care a ales, de fapt, grupa potrivită pentru mine.

În prima săptămână de cursuri, profesorul ne-a informat că evaluarea finală pentru obținerea diplomei va avea loc în prima duminică din vacanța de primăvară. Ne-a rugat să ne notăm data, deoarece participarea era obligatorie pentru cei care doreau să fie atestați ca mediatori.

În ziua evaluării, am auzit un coleg spunând că cealaltă grupă susținuse testarea cu o zi înainte – sâmbăta – și că procedura s-a încheiat abia la 14:30. În acel moment, mi-am dat seama că Dumnezeu orchestrase totul, astfel încât eu să fiu repartizată în grupa evaluată duminica, și nu în ziua de Sabat.

Într-o vineri seară, mă grăbeam spre casă, dornică să încep pregătirile pentru Sabat. M-am oprit să ajut o prietenă care avea de finalizat o temă înainte de apus și am uitat complet că trebuia să trimit două e-mailuri mentorilor mei, pentru a le comunica disponibilitatea mea pentru observații în săptămâna următoare. Cu doar câteva minute înainte de apus, unul dintre mentori mi-a scris întrebându-mă dacă pot participa la o sesiune de observații luni dimineața, la ora 8:30. Am acceptat, iar în timpul acelei întâlniri, mi s-au oferit alte trei sesiuni de observații pentru săptămâna respectivă.

Una dintre ele a fost anulată, deoarece participantul nu s-a prezentat, dar informațiile obținute în așteptare mi-au fost esențiale pentru a lua o decizie corectă cu privire la cursurile de vară.

Aceste trei întâmplări mi-au reamintit cât de valoros este să ne rugăm în loc să ne îngrijorăm. Când ne punem încrederea în Dumnezeu, El ascultă rugăciunile și dorințele inimii noastre. Credința și încrederea noastră Îi dau voie să lucreze toate lucrurile spre binele nostru.

autor: Desrene L. Vernon

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor