SPUNE-I DOAR LUI ISUS!

Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde; și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.
Ieremia 33:3

Nu sunt prea pricepută în a-mi deschide inima în fața altora, dar, când vine vorba de a-I spune lui Dumnezeu cum mă simt și a împărtăși gândurile mele cu El, sunt o carte deschisă. Am fost într-o tabără în Choiseul, St. Lucia, la Școala Gimnazială La Fargue pentru un weekend în iulie. A fost una dintre cele mai aventuroase experiențe pe care le-am avut. Deși inițial am fost foarte reticentă să merg și m-am hotărât în ultimul moment, m-am bucurat că am fost acolo.

Peisajul rural este întotdeauna frumos și liniștitor, și cu toții avem nevoie să profităm de ocazia de a ne bucura de natură în splendoarea ei. David ne amintește în Psalmii: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Psalmii 19:1). Timpul petrecut departe mi-a oferit ocazia de a reflecta la bunătatea lui Dumnezeu și de a-mi deschide inima în comuniune cu Domnul.

Recent, am făcut un legământ cu Dumnezeu că Îi voi fi credincioasă în tot ceea ce îmi cere să fac. În dimineața Sabatului, mi-am vărsat inima înaintea Lui. De ceva vreme mă luptam cu o decizie importantă. Simțeam că Dumnezeu mă cheamă să construiesc o casă, dar aveam dorința de a mă întoarce la școală. Orice alegere aveam să fac, îmi afecta viața, și voiam să fiu sigură că Îl onorez pe Dumnezeu prin decizia luată.

Privind de pe balcon spre Gros Piton, El mi-a descoperit voia Sa. Acolo, în frumusețea și liniștea creației Sale, I-am auzit vocea șoptindu-mi: „Este timpul să te muți la țară.” Știam ce presupunea asta din partea mea, și cu un efort mare, respirând adânc, am răspuns: „Da, Doamne, așa voi face.”

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că întotdeauna îmi descoperă voia Lui. În acel moment am realizat, mai mult ca niciodată, că El este Singurul căruia îi pot împărtăși dorințele inimii mele. El știa obstacolele cu care mă confruntam și provocările pe care le aveam. Mi-a răspuns la rugăciunile tăcute și mi-a dat pace. M-a asigurat că mă va călăuzi în călătoria mea.

Dragile mele prietene, puteți să vă descărcați inima înaintea Lui chiar astăzi. El vă iubește. Vă aude. Și vă va răspunde când Îl veți chema.

autor: Rosemary Kasandra Lucien

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi