CONSIDERĂ TOTUL CA O BUCURIE

Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
Iacov 1:2,3

Toată viața mea am crezut minciuna că este important să fii mereu ocupată și că odihna este o formă de lene. Am crezut că odihna înseamnă slăbiciune. Dar, săptămâna trecută, am suferit o ruptură de ligament la un picior. M-am uitat frustrată la medic pentru că era a treia accidentare la piciorul drept în decurs de cinci luni. Știam deja tratamentul: atelă, gheață, ținut piciorul ridicat și… odihnă forțată. Dumnezeu m-a făcut să mă opresc și să mă odihnesc.

Când viața încetinește brusc, mai ales din cauza unui eveniment neașteptat precum o accidentare, poate fi frustrant – mai ales dacă ești o persoană activă și mereu în mișcare. Dintr-odată, ritmul cu care erai obișnuită este înlocuit de liniște, iar provocarea devine așteptarea. Și totuși, tocmai în astfel de momente, Dumnezeu lucrează profund în interiorul nostru.

Odihna și recuperarea pot părea limitări, dar ele sunt și oportunități de creștere. În acest timp de pauză, Dumnezeu ne poate învăța lecții valoroase despre răbdare și perseverență. Aceste calități nu sunt ușor de dezvoltat când viața este mereu agitată, dar sunt esențiale pentru maturitatea spirituală. A ne preda în fața lui Dumnezeu este o dovadă a încrederii că El știe ce e mai bine pentru noi, chiar și atunci când noi nu vedem asta.

Dacă și tu treci acum printr-o accidentare sau o altă provocare, poate că este o reamintire a faptului că nu totul se află sub controlul tău. Dar este, de asemenea, o ocazie minunată de a te odihni, știind că Dumnezeu are totul sub control. Pavel ne spune: „Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3,4). În timpul așteptării tale, Dumnezeu îți modelează caracterul – te întărește pe dinăuntru, în timp ce te vindeci pe dinafară. Rădăcinile tale cresc.

Această perioadă de odihnă, deși dificilă, este un timp potrivit pentru reflecție, rugăciune și învățarea unei dependențe față de Dumnezeu. Crede că El te pregătește pentru ceea ce urmează și că, la timpul potrivit, vei merge mai departe – mai puternică și mai ancorată în credință decât ai fost vreodată.

Chiar dacă acum nu vedem clar, Dumnezeu așază toate piesele la locul lor pentru binele nostru și al celor din jur – de aceea, Îl putem crede pe cuvânt și putem considera toate acestea ca o bucurie.

autor: Raquel Queiroz da Costa Arrais

Karen Pearson
Karen Pearson
Când Isus mergea alături de cei doisprezece, El le-a văzut oboseala și le-a înțeles sentimentul de copleșire. Viața în Palestina era grea sub dominația Imperiului Roman, iar liderii lor spirituali îi împovărau cu cerințe inutile. Isus le cunoștea oboseala și le-a promis: „Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). El știa că ei tânjeau după Casa și a promis: „Mă voi întoarce” (Ioan 14:3). Nu s-au schimbat multe în secolele care au trecut. Suntem obosiți. Viața este grea în climatul politic polarizat de astăzi. Nu există nimic pe această planetă risipitoare care să ne poată satisface nevoile cele mai profunde sau să ne împlinească speranțele cele mai dragi. Dar promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile. El dă odihnă celor obosiți și ne amintește că suntem aproape de casă! „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10:37). Așadar, ca femei credincioase, „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.” (Evrei 10:23). Suntem aproape acasă!

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedent
Articolul următor